1 Decembrie, destinul României
Dodon a ales să facă lucrul cel mai urât posibil: să lupte cu Istoria… Pe contul Istoriei Românilor şi anti-romanismului, la ruşi poţi face bani buni şi Dodon şi-a făcut din antiromânism o meserie profitabilă, din care se hrăneşte…
Ziua Națională a României, 1 Decembrie, ne prinde în acest an la Chișinău într-o situație cu totul neordinară, cu doi președinți, unul pe final de mandat, Nicolae Timofti, căruia nu-i putem reproșa, dimpotivă trebuie să-i apreciem respectul pentru Istorie și Neam și altul, parcă ales, dar nevalidat încă, socialistul de profesie Igor Dodon, pentru care antiromânismul este o meserie profitabilă, la care ține, pe care o profesează și din care se hrănește. Încă era (și va mai fi atât timp cât va da cu piciorul în Istorie) nimeni şi nimic, încă nu se crăpase zorii zilei de 14 noiembrie, CEC abia anunțase primele rezultate şi „el” de acuma o făcea de la microfon pe Putin-ul. ”Să nu vă jucați cu focul”, ne amenința Dodon, cerând supușenie. Încă nu se știau rezultatele finale și ”el” de acuma schimba Constitutia, schimba parlamentul, vindea rușilor Basarabia (federalizarea RM), abolea Tricolorul, recunoștea ocuparea Crimeii de către Rusia, readucea tancurile rusești de la Nistru la granița cu România, îi retrăgea cetăţenia R. Moldova lui Traian Băsescu, punea la zid unioniștii și dădea afară din învățământ Istoria Românilor și Limba Română. Nebunie. E putin să vrei să scoţi (mai trebuie şi să poţi) Istoria Românilor din școală. Au încercat și sovieticii. Și au făcut-o. Şi în 1940, și în 1944, iar rezultatele s-au văzut la Marile Adunări Naționale și Podurile de Flori. Primul Pod de Fori rupea malurile Prutului. Pactul Ribbentrop-Molotov era aruncat în aer, chiar dacă sub podurile de peste Prut stăteau aeropurtatele rusești. Actul Unirii din 1 Decembrie 1918 revenea în drept. Într-o altă formulă, ce-i drept, dar reanimat şi scos la libertate din cazematele ideologiei sovietice, care împărțeau aceeași Românie între două maluri de Prut. România a fost una Mare și trebuie să redevină Mare. Asta e destinul ei. E la fel ca și cel al Rusiei. Ivan cel Groaznic a reunit cnezatele rusești pentru a face o Rusie mare, puternică şi care să reziste năvălirilor străine. Și cazul României e la fel. Și dacă recunoaștem ce s-a întâmplat cu Rusia, trebuie să recunoaștem și ce s-a întâmplat cu România. Iar dacă e complicat, am o propunere: inițierea unui curs de lichcidare a analfabetismului istoric în parlament, iar, mai nou şi la preşedinţie. Ce ziceți?
Sâmbără, la Chișinău, într-o vizită electorală s-a aflat ex-președintele României Traian Băsescu. Fostul lider de la Cotroceni a participat la lansarea Partidului Mișcarea Populară (PMP, a cărui președinte este) în campania electorală pentru parlamentarele din 11 decembrie. Evenimentul a fost unul special. Și spectaculos, așa cum e poate fi o întâlnire cu Băsescu. S-a voprbit despre alegeri dar și despre Unire, ca program electoral al PMP. Aclamat de mulțime cu ”Băsescu, președintele nostru”, liderul PMP a anunțat că dacă ajunge în parlamnet va iniția înfiinţarea unui ”minister al Unificării, așa ca în Geramnia, care va coordona implicarea tuturor instituţiilor statului în apropierea actului Unirii”.
A doua zi, după vizita lui Băsescu la Chișinău, Dodon nu a mai răbdat să fie validat, după cum promisese și a plecat la Moscova. Iar ca să nu dea pe față că pleacă la Putin, și-a luat și femeia cu el, declarând că merge într-o vizită privată, că vrea să-și mai scoată nevasta la primblaree, să-i arăte Piața Roșie, Kremlinul… Posibil și Mauzoleul, în speranța că, poate își ridică și el unul la Chișinău. De ce nu? Pe contul anti-romanismului, la ruși poți face bani buni. Și nu numai pentru mauzoleu. Faraonii Egiptului și-au ridicat piramide, iar el, după cum îşi roade genunchii pentru Rusia, nici măcar un fleac de mauzoleu?. Nu are R. Moldova bani? ”O să găsim bani… O să vorbesc eu şi cu preşedinţii altor ţări (aluzie la Putin, nota red.) să ne ajute”. Vă amintiți? Este declarația lui Dodon imediat după alegeri, la prima întrevedere cu presa. Ce-i drept, Dodon făcea referire la sediul președinției, care,- zicea el,- ”este un simbol al statalității” și trebuie urgent restabilit. Dar de la un simbol al statalității și până la un mauzoleu al dodonismului cât e? Mai ales că Dodon nu cruţă pe nimeni şi nu jelește nimic pentru fala lui, care i se poate citi pe față fără lupă. ”Igor Dodon e un om periculos, dacă ne uităm la mesajele lui de campanie dar și la declarațiile făcute după data de 13 noiembrie… Îl cunosc, e un om foarte orgolios, care apelează la orice mijloace pentru a-și atinge obiectivele, obiective care pot fi în defavoarea țării”. Este declarația lui M. Lupu, după ce CEC a anunțat rezultatele alegerilor.
Cu cine s-a întreținut Dodon două zile la Moscova și la cine a fost în ” vizită privată”? Nu e greu să ne dăm seama sau, cel puţin, să presupunem, dacă primul lucru pe care l-a făcut, revenind acasă, a fost să-i ceară președintelui României, Klaus Iohannis semnarea urgentă a Tratatului de Frontieră cu R. Moldova. Cine a fost ”privatul”, care i-a pus la Moscova această sarcină lui Dodon, deși se știe, inclusiv la Moscova, că Chișinăul și Bucureștiul nu au probleme de frontieră şi că în 2010 între cele două state românești a fost semnat un Tratat privind regimul frontierei de stat, ratificat în 2013. Dacă tot a fost la ”planiorcă” la Moscova, Dodon de ce nu s-a interesat să vadă altceva: de ce Rusia, și după 70 de ani de la încheierea celui de-al doilea război mondial, se ferește să semneze Tratatul de pace cu Japonia? Sau de ce nu s-a consultat să vadă, înainte de a-l apela pe Iohannis, de ce Rusia nu are semnat până acuma un tratat de frontieră cu Ucraina, dacă tot se dă mare expert în problemele teritoriale ale Ucrainei? Ori de ce nu și-a amintit și de Tratatul de frontieră a RM cu Ucraina, care mai are probleme serioase nerezolvate? Și ce are de gând să facă? Să dea ultimatum și lui Poroşenko? Iar dacă da, de ce nu ar începe-o cu Moscova? Moldova și Rusia semnau acum 15 ani Tratatul politic de bază, prin care Moscova recunoștea și independența, și suveranitatea, și integritatea teritorială a R. Moldova. De jure. Dar de facto? Unde se termină Rusia şi unde începe Moldova în R. Moldova? Nu cred că are cineva interesul să-l certe pe Dodon cu Rusia. Dar Dodon e bine să fie mai atent ce pupă când merge la ruşi, ce i se spune, ce i se cere și, cu atât mai mult, ar trebui să renunţe la retorica electorală, ca să nu se certe nici cu Istoria, nici cu Kievul, nici cu Bucureștiul și nici cu americani, că asta am inteles că vrea să facă, după ce a aflat marți că la Chișinău va fi deschis un Birou NATO. În calitate de persoană fizică poate să se certe cu oricine, în calitate de președinte al R. Moldova (dacă va fi) – nu. În caz contrar sau, în cel mai bun caz, s-ar putea să ajungă persona non-grata și în Ucraina, și în România, și poate că și peste ocean, iar în cazul cel mai rău, ar putea repeta soarta lui Ianukovici. Depinde ce vrea.
