Nr. 9
23 septembrie 2004


Foto autor

Alina Radu

Rusia sfideaza CEDO

La 5 octombrie expira termenii acordati de CEDO pentru indeplinirea de catre Federatia Rusa a hotararii cu privire la Grupul Ilascu. Desi au trecut mai mult de doua luni si au ramas mai putin de 2 saptamani pana la expirarea termenilor de executare a acestei hotarari, Tudor Popa si Andrei Ivantoc mai sunt inca la inchisoare si nici un punct din hotararea inaltei curti nu a fost indeplinit.

Publicam mai jos un fragment din Hotararea CEDO, in care este demonstrata vina Federatiei Ruse pentru razboiul din 1992. Expertii considera ca aceasta hotarare poate fi aplicata ca una din probele principale la dosarul impotriva lui Smirnov de la Haga. Or, prin aceasta hotarare se poate demonstra ca regimul Smirnov a fost sustinut de Federatia Rusa.

In timpul conflictului din 1991–1992, forte ale fostei Armate a 14–a (care a apartinut succesiv URSS, CSI si apoi Rusiei) stationate in Transnistria, au luptat alaturi de si pentru fortele separatiste transnistrene. Importante cantitati de arme din arsenalul Armatei a 14–a au fost transferate in mod voit separatistilor care au putut, in plus, sa obtina si alte arme fara ca militarii rusi sa se opuna. Pe langa acestea, de–a lungul confruntarilor dintre autoritatile moldovene si separatistii transnistreni, conducatorii rusi au sustinut, prin declaratiile lor, autoritatile separatiste.

Astfel, autoritatile ruse au contribuit atat militar, cat si politic la crearea unui regim separatist in regiunea din stanga Nistrului, parte din teritoriul Moldovei. Chiar si dupa armistitiul din 21 iulie 1992, Rusia a continuat sa sustina din punct de vedere militar, politic si economic regimul separatist, permitandu–i astfel sa supravietuiasca, sa se intareasca si sa obtina o anumita autonomie fata de Chisinau. Dupa parerea Curtii Europene pentru Drepturile Omului, totalitatea actelor comise de militarii rusi in privinta reclamantilor, inclusiv transferul lor in mainile regimului separatist, in contextul unei colaborari a autoritatilor ruse cu acest regim ilegal, sunt de natura sa creeze o responsabilitate in ceea ce priveste actele acestui regim.

In acest moment, armata rusa continua sa stationeze pe teritoriul Moldovei, incalcand angajamentele de retragere totala luate de Rusia la summit–urile OSCE din 1999 si 2001. Atat inainte, cat si dupa 5 mai 1998, data intrarii in vigoare a Conventiei in ceea ce priveste Rusia, in zona de securitate controlata de fortele ruse de mentinere a pacii, regimul "rmn" a continuat sa–si desfasoare in mod ilegal trupe, sa fabrice si sa comercializeze arme cu incalcarea acordului din 21 iulie 1992. Ansamblul acestor elemente este de natura sa dovedeasca faptul ca "rmn" continua sa se gaseasca sub autoritatea efectiva, sau cel putin sub influenta decisiva a Rusiei si ca oricum acest regim supravietuieste gratie sprijinului militar, economic, financiar si politic furnizat de Rusia.

In aceste conditii, Curtea considera ca exista o legatura continua si neintrerupta de responsabilitate a Rusiei in ceea ce priveste soarta reclamantilor, dat fiind faptul ca politica sa de sprijin si de colaborare cu regimul s–a perpetuat dincolo de 5 mai 1998 si ca, dupa aceasta data, Rusia nu a avut nici o tentativa pentru a pune capat situatiei reclamantilor, create de agentii sai, si nu a actionat pentru a impiedica pretinsele incalcari comise. Prin urmare, reclamantii se afla sub "jurisdictia" Rusiei si responsabilitatea acesteia este angajata in ceea ce priveste actele denuntate. In plus, Curtea constata cu ingrijorare continutul unei note din aprilie 2001, adresata de Rusia autoritatilor moldovene. Din aceasta reiese ca autoritatile ruse au cerut Moldovei sa–si retraga observatiile prezentate Curtii in octombrie 2000, care sugerau responsabilitatea Rusiei, datorita stationarii trupelor sale pe teritoriul moldovean, in Transnistria. Intr–adevar, la audienta din 6 iunie 2001, guvernul moldovean a declarat ca isi retrage partea din observatii referitoare la Rusia. Astfel de actiuni din partea guvernului rus, pe de o parte, reprezinta negarea patrimoniului comun de idealuri si traditii politice, de respect al libertatii si de preeminenta a dreptului mentionat in preambulul Conventiei iar, pe de alta parte, sunt de natura sa aduca o atingere grava examinarii unei cereri depuse in exercitarea dreptului la recurs individual si, prin aceasta, sa impiedice chiar dreptul garantat de articolul 34 din Conventie. Asadar, articolul 34 a fost incalcat de catre Rusia.

Curtea concluzioneaza ca nici unul dintre reclamanti nu a fost condamnat de un "tribunal" si ca o pedeapsa cu inchisoarea pronuntata de un organ jurisdictional precum "tribunalul suprem al rmn" in urma unei proceduri precum cea in cauza, nu poate fi considerata drept o "detentie regulamentara" decisa "conform normelor legale".


Rusia sfideaza CEDO
Autoritatile de la Tiraspol au pus detinutii politici in custi de fier atunci cand au fost audiati de CEDO Continuare 

Generalul Voronin si–a suflecat manecile
Chiar daca, parafrazand vorbele unui cunoscut politician de la Bucuresti, toamna nu–i ca primavara, duhul alegerilor parlamentare, preconizate pentru primavara viitoare, se face deja simtit in atmosfera tomnatica de la Chisinau. Continuare 

Ziarul de Garda
Redactia nu poarta raspundere pentru continutul si corectitudinea anunturilor publicitare
Tel: 23-79-84, 079523593
ziaruldegarda@yahoo.com