Glodul
"O ursoaica, murind de foame, a decis sa–si manance propriul pui. Dar mai intai l–a tavalit prin noroi, ca sa nu–l recunoasca," spune un proverb cecen. Asa a procedat Rusia cu noi, mai intai ne–a aruncat in noroiul terorirsmului, ca sa ne poata inghiti cu usurinta, – imi spunea zilele trecute Zarema Omarova.
Cecenia este o sursa de titei, acolo se extrage cel mai curat petrol de pe teritoriul Rusiei. Popoarele care au locuit pe teritoriile bogate in petrol sau in alte zacaminte strategice au fost intotdeauna expuse riscului de a fi inghitite de marile puteri, caci marile puteri, ca ursoaica din proverbul caucazian, au suferit intotdeauna de bulimie vizavi de sursele energetice, de bani si dominatie. Asa s–a intamplat nu doar cu Cecenia. Kuwaitul, Irakul, alte tari din Asia sau Africa, avand rezerve de petrol, diamante sau aur, au fost pe rand transformate in ofrande pe masa marilor puteri. Dar mai intai, a avut loc procedeul politic al improscarii cu glod, popoarele–"tinta" fiind acuzate ca produc bombe atomice sau intretin bande teroriste si ca prezinta riscuri pentru omenire. Urmau maceluri sangeroase in care–si pierdeau mii de vieti de copii, femei si batrani fara vina.
Politica pulverizarii noroiului a fost deseori utilizata si in Basarabia. Mai intai, am fost acuzati ca ne unim cu Romania, pentru ca teritoriile din stanga Nistrului sa fie ocupate si ca acolo sa se produca si sa se vanda arme. Mai apoi, cei care au fost mobilizati sa apere suveranitatea Moldovei au fost declarati teroristi, arestati si condamnati de tribunale ilegale. Azi "glodomesalka" lucreaza in scolile din stanga Nistrului si in dealul Schinoasei. Copiii au fost somati sa paraseasca scolile romanesti, iar parintii si invatatorii sunt persecutati pentru incalcarea unor legi ilegale. A venit si randul jurnalistilor incomozi de la "Teleradio–Moldova", caci si ei au fost tavaliti prin noroiul ignorarii pentru a fi distrusi.
Daca acesti copii din Transnistria sunt copiii Republicii Moldova, de ce parintii politici ai acestei tari nu i–au vizitat niciodata, nu au cerut Comisiei de Securitate ONU initierea unui Tribunal impotriva impostorilor, nu au cerut Curtii Europene pentru Drepturile Omului sau Curtii de la Haga judecarea celor care incalca regulamentele de retragere a armatei ruse din Transnistria?
Daca jurnalistii din acest stat au ajuns morti de foame prin spitale, de ce nu s–a dus nici un oficial, nici un sef de comisie parlamentara, nici un ombudsman, sa o intrebe pe Rodica Mahu ce le spune ea copiilor ei care invata foarte bine despre rostul a doua decenii de munca cinstita la Radio Moldova? Daca scriitorii si combatantii sunt ai acestei tari, de ce nu s–a dus ministrul Culturii sau cel al Apararii in fata Casei Radio, sa ridice pelicula ce–i apara de ploaie si sa citeasca poezia existentei lui Anatol Codru, sau sa–l intrebe pe Stefan Jurja daca ordinul Stefan cel Mare nu rugineste de atata ceata si ignoranta in tara pentru care a inghitit zeci de schije?
Vine iarna electorala si moara comunista de noroi isi mareste turatiile. Cati dintre copiii acestui neam vor mai fi facuti una cu glodul si serviti la cina de taina a marilor puteri? Ramanem de Garda.
