Nr. 8
16 septembrie 2004


Foto autor

Alina Radu

Rusia pune stapanire pe intreprinderile transnistrene

Privatizarea in Transnistria ia amploare. Cu toate ca Parlamentul de la Chisinau a declarat recent ca R. Moldova nu poate garanta tranzactiile de achizitionare a intreprinderilor de peste Nistru, asa se intampla ca unii si aceiasi investitori din Rusia — uzina moscovita "Saliut", casa de comert "Aroma", intreprinderea "Itera", iar in spatele lor "Gazprom" si Societatea Rusa pe Actiuni Statiile energo–electrice (RAO EAS) – au cumparat cu succes intreprinderi de pe ambele maluri ale Nistrului: la Dubasari, Chisinau, Rabnita, Calarasi, Tighina. In fond, tot din ce Moldova mai putea agonisi un ban a trecut in buzunarul fratelui mai mare. De ce exista un singur cumparator – Rusia – si e posibil sa fie vorba si de un singur vanzator? Numele acestuia este Smirnov sau, totusi, Voronin?

Privatizarea vine de la rasarit

Prima intreprindere rusa a procurat o uzina transnistreana inca in 1996, dar adevarata dezlegare a privatizarilor s–a dat in 2001. In procesul triumfal al privatizarilor gasim nu doar o tangenta simbolica cu venirea comunistilor la putere. Totusi, la 16 aprilie 2001, Vladimir Voronin soseste la Moscova, unde este intampinat de presa rusa cu fraze de genul: "e un mare succes al politicii externe a Moscovei faptul ca Chisinaul a recunoscut in sfarsit ca soarele de–asupra Moldovei rasare din Rusia". Voronin a declarat atunci fara jena ca Rusia ocupa prima pozitie in planurile strategice ale Moldovei. Au urmat intalniri cu strategii securitatii economice din Europa de Est – Alexandr Gordeev si Victor Hristenko, responsabili al administratiei ruse pentru energetica si agricultura, intrevederi cu conducerea companiilor "Gazprom" si "Itera". Un punct special al programului a fost intalnirea cu principalul cekist rus, Evgheni Primakov, care mai apoi s–a implicat activ in dialoguri foarte directe si foarte secrete cu Igor Smirnov.

La putin timp dupa reintoarcerea lui Voronin de la Moscova, intreprinderile din Rusia au inceput privatizarea cu turatii duble: o intreprindere pe malul drept, una pe malul stang, si tot asa. Acum, colosii economiei transnistrene si moldovenesti sunt carmuiti deja de rusi cu actele in regula. In anul trecut, in Transnistria au fost privatizate 14 intreprinderi mari, pentru care noii stapani au transferat Tiraspolului cateva zeci de milioane de dolari. O (mica) parte din acesti bani este destinata acoperirii gaurilor din bugetul autoproclamatei rmn. O alta parte este destinata consolidarii administratiei de la Tiraspol. Nimic nu revine Moldovei, si acesta este un moment de mandrie a regimului separatist, incurajat de Moscova si "neobservat" in mod ostentativ de Chisinau.

De ce tace Moldova?

Uzina metalurgica de la Rabnita a fost prima si cea mai puternica intreprindere din zona care a fost oferita pe tava investitorilor rusi. In 1997, aici au venit reprezentantii concernului rus "Itera", si cel mai important producator de metale din zona si–a schimbat stapanul. Concernul "Itera", creat la Moscova in 1992, se ocupa doar de livrarea, iar mai apoi de extragerea gazelor, in zonele Orientului Indepartat, in Turkmenistan si Uzbekistan. "Itera" si–a extins afacerea cu gaze in Belarusi si Letonia. In Moldova, insa, "Itera" a ajuns sa desfasoare afaceri metalurgice. Dupa ce a intrat in posesia Uzinei metalurgica din Rabnita, gazificatorul rus a trecut Nistrul pentru o afacere si mai "inflamabila" — fabrica "Moldcarton", unul dintre cei mai mari producatori de carton din fosta URSS, care a fost privatizata in 2002. Au urmat contracte cu privire la livrari de gaze in Moldova, semnate de "Itera", Chisinau si Tiraspol. Potrivit site–ului acestei intreprinderi ruse, R. Moldova primea anual de la "Itera" cate 300 mil. m. c. de gaze. Poftele au crescut si au aparut stiri ca "Itera" asigura R. Moldova si Ucraina cu energie electrica.

Gazpromul tace si face

La sfarsitul anului trecut, Oleg Sienko, unul dintre conducatorii "Itera", a informat presa ca poate alimenta Moldova cu gaze din Kazahstan, la un pret mai mic decat cel impus pana in prezent de "Gazprom". Se vorbea si despre constructia unei statii electrice in sudul republicii. Numai ca gazele ieftine din Kazahstan urmau sa ajunga in Moldova prin aceeasi (singura, deocamdata) teava prin care venea gazul calificat drept foarte scump de la "Gazprom". Asa ca din teava cu pricina nu a iesit nici fum de la "Itera", iar in scurt timp uzina metalurgica de la Rabnita a devenit proprietate a consortiului metalurgic ucraino–austriac "Hares Group", care a cumparat 75 la suta din actiuni cu valoarea de 50 mil. dolari. Acum Moldova are parte de la "Itera" doar de planuri de carton. Zilele trecute, in anticamera "Itera" am aflat ca aceasta intreprindere nu mai este interesata de afaceri cu Moldova, in timp ce presa moscovita scrie ca acest concern este strans la perete de conducerea "Gazprom", controlata, la randul ei, de Putin .

Presa rusa nu s–a saturat inca sa comenteze slabiciunea lui Vladimir Putin pentru "cadrele" din Petersburg, care ocupa in prezent cele mai inalte pozitii la Kremlin. Ministri, directori de tot felul, printre ei fiind si tov. Miller, noul director al "Gazprom" si vechi prieten al lui Vladimir Putin de pe timpurile cand ambii tineau in maini dosarele secrete ale politicii in orasul de pe Neva. Acum, capitalul din St. Petersburg a ajuns si la Nistru. In august 2003, marea corporatie "Sevkabel" a privatizat mica intreprindere de la Tighina "Moldkabel". Pentru aceasta tranzactie administratia de la Tiraspol a primit 1,7 mil. USD, pachetul de privatizare continand si promisiunea ca Piterul va mai investi in dezvoltarea producerii de cablu din Tighina inca 12 mil. USD. Presa sustine ca "Sevkabel" a devenit de curand foarte interesat de intreprinderile din CSI, purtand dialoguri serioase cu Armenia, dar prima si unica achizitie este deocamdata cea din Moldova. S–ar putea ca aceste afaceri de privatizare in zona separatista sa fie incurajate si de un climat investitional "potrivit"– pretul de vanzare este foarte mic, facilitatile fiscale – mari, controlul de stat — imposibil, iar investitiile sunt structurate pentru mai tarziu.

Ministerul rus al Apararii — stapan la Chisinau si la Tighina

Din aceasta cauza, probabil, la Tighina gasim un alt investitor rus – atat de cunoscut chisinauenilor! — uzina "Saliut", o intreprindere de stat a Federatiei Ruse. Despre "Topazul" moldovenesc devenit "Saliut" rusesc pe Calea Iesilor din Chisinau s–a mai scris, caci prezenta capitalului de stat rusesc pe teritoriul statului moldovenesc e un adevar mai vechi. In decembrie 2003, intreprinderea "Saliut", care produce in special utilaje pentru industria aviatica si lucreaza sub conducerea Ministerului rus al Apararii, a cumparat cu 625 mil. USD uzina constructoare de masini "Pribor" din Tighina. Acum pentru aceste intreprinderi de la Chisinau si Tighina exista un singur stapan — Ministerul Apararii din Rusia.

Dar cea mai mare "tranzactie" in privatizarea moldoveneasca se numeste periclitarea totala a securitatii energetice a R. Moldova. La sfarsitul anului trecut, intre Craciun si Anul Nou, Mos Gerila a oferit intreprinderii ruse (inregistrata in Belgia) "Saint Gidon Invest" intreg pachetul de actiuni al Centralei Termoelectrice de la Cuciurgan. Treaba s–a facut in mare graba, poate pentru ca mosul se incalzise si–i venea ceasul sa plece, poate pentru ca exista un singur cadou pentru mai multi si importanti participanti la concursul de privatizare. Or, totul a fost atat de rapid, incat cumparatorul care a platit 29 mil. USD si a promis sa mai investeasca 160 mil., nu a stiut exact ce cumpara, fiind surprins apoi de suma enorma a datoriilor acestei intreprinderi, dar si de dezastrul caselor de locuit din Dnestrovsk pe care le–a primit ca "bonus" de la fostii conducatori ai Centralei. Dar cum "Sfantul Gidon" a declarat in contractul de cumparare ca va intretine aceste blocuri "pe un termen de pana la 5 ani" (ceea ce din punct de vedere juridic poate insemna si o singura zi), administratia de la Tiraspol sta ca pe jar, caci nu este pregatita sa ia in spate balastul locativ de la Dnestrovsk.

Odata incheiata privatizarea Centralei termoelectrice (cu o denumire tot atat de cinica "Moldavskaia GRAS), au aparut imediat si cei care toarna gaz pe foc sau organizeaza scurtcircuite. La inceputul lunii august, raioanele Stefan Voda, Causeni, Criuleni si alte localitati de pe malul drept au fost deconectate de la curent cu ocazia solicitarii unor noi si majorate preturi pentru energia electrica pe care o primeste Moldova de la Moldavskaia GRAS. Cica, treaba e inspirata din supararea celor doi mari magnati care au participat fara succes la competitia de privatizare a Centralei moldovenesti — RAO EAS si "Gazprom". Acestia de la urma propuneau sa privatizeze centrala (unica in aceasta zona) in contul datoriilor pe care le avea Transnistria pentru gazele si curentul rusesc. Dar, se vede ca administratia de la Tiraspol a ales sa aiba bani, nu datorii anulate, de aceea tenderul a fost castigat de firma rusa cu viza belgiana. Este, totusi, greu de crezut ca prietenul de Piter al lui Vladimir Putin nu a putut obtine aceasta centrala, dar pentru ca in cataloagele intreprinderilor belgiene nu am gasit nici una numita "Saint Gidon Invest", ca sa vedem cine sunt fondatorii, printre care se spune ca este chiar un guvernator rus, deductiile le lasam pentru mai tarziu.

Cert este ca tot atat de recent Aleksandr Riazanov de la "Gazprom" a anuntat despre reducerea cu 30–40 la suta a livrarilor de gaze catre centrala de la Cuciurgan, deoarece Transnistria achita mai putin de 50 la suta din gazele consumate.

"Buket Moldavii — dlea Rossii"

Capitalul rus s–a strecurat si in vinificatia moldoveneasca. In 2002, Casa de Comert "Aroma" de la Moscova a cumparat fabrica "Vismos" cu 1,4 mil. USD. La inceputul anului 2003, Fabrica interrepublicana de vinuri din Moscova a procurat gospodaria vinicola din Calarasi cu 3,7 mil. USD. Aceasta fabrica apartine Bancii "Moscovski Bank", deci noul proprietar al coniacului de Calarasi a devenit chiar Primaria din Moscova. Acelasi stapan e interesat de fabricile moldovenesti de vinuri din Lvov si Kiev, Ucraina, precum si de "Nis–Struguras". Recent, Igor Smirnov a solicitat conducerii Moscovei sa participe si la privatizarile din Transnistria, printr–un interviu publicat recent. In sfarsit, acum cateva luni a fost confirmata si privatizarea vestitului "Buket Moldavii" din Dubasari.

Acum, stapanirea prin privatizare a Rusiei in Moldova si Transnistria continua. Programul tiraspolean de privatizare pentru anul 2004 prevede vanzarea altor 75 de obiecte plus inca 40 asupra carora se poarta discutii, deoarece cererile vin si vin. Agentia oficiala de la Tiraspol "Olvia–pres" a confirmat in cateva randuri ca sumele pentru privatizare au fost primite, salariile au fost marite, produsul intern brut a crescut. Epoca de aur a separatismului transnistrean este in devenire si Rusia varsa bani grei in haznaua de la Tiraspol.

Expansiunea capitalului rusesc continua si in Moldova. Se mai discuta despre privatizarea Retelelor Electrice Nord–Vest de catre firma "Inter RAO EAS", o firma creata de RAO EAS si "Rosenergoatom".

Totodata, la inceputul acestui an, insasi conducerea RAO EAS si–a facut publica intentia de a patrunde pe pietele din Moldova, Ucraina, Slovacia, care sunt considerate porti de tranzit a energiei rusesti in Europa. Succesul RAO EAS e ca si garantat, daca tinem cont de faptul ca mintile care fac politica externa in aceasta intreprindere sunt chiar de la Chisinau, or, Valeriu Pasat are o inalta pozitie in acest colos.

Rusia stapaneste exporturile din Transnistria

Pana acum, se pare, toate se supun vointei Tiraspolului. Recent, Grigore Marakuta a declarat intr–un interviu ca nu–l intereseaza faptul daca Chisinaul recunoaste sau nu privatizarea celor 14 intreprinderi din Transnistria, deoarece "Moldova nu s–a impartit cu noi atunci cand a facut privatizarea la Chisinau". El este, totusi, foarte satisfacut de sosirea capitalului privat in zona. "Investitorii au venit cu tot cu piete de desfacere, astfel ca nu mai avem stocuri", spune Marakuta, confirmand astfel inca o data exporturile ilegale pe care le efectueaza in prezent investitorii rusi de pe ambele maluri ale Nistrului. Astfel, cu ajutorul investitorilor, productia industriala in Transnistria a crescut doar in cateva luni cu 28 la suta.

Partea moldoveneasca nu este stresata cu aceasta ocazie. In noiembrie 2002, odata cu primele succese ale investitorilor rusesti in Moldova, Vladimir Voronin a declarat agentiei ITAR TASS ca Moldova a iesit pe primul loc printre tarile CIS la capitolul investitii rusesti, amintind "succesele" companiilor "Itera" si RAO EAS, ultima fiind adulata de presedinte pentru ca a creat o intreprindere mixta exportatoare de energie electrica in Moldova. Putin mai tarziu, ambasadorul Moldovei la Moscova, Vladimir Turcanu, a declarat ziarului "Noviie Izvestia", ca "Gazprom" are de primit de la Moldova o datorie de 1 mlrd. dolari, suma din care doua treini revine

Transnistriei. Fiind prezent la aniversarea a 300–a a Sankt–Petersburgului — orasul lui Petru cel Mare, dar si al lui Vladimir Putin, premierul moldovean Vasile Tarlev a discutat si el problema datoriilor la gaze, pronuntandu–se pentru restructurarea acestora sub forma de privatizare a intreprinderilor din domeniul energetic si vinicol.

Moldova spune ca totul e legal

La acel moment, ambasadorul Vladimir Turcanu a relatat presei ca este multumit de privatizarea de catre "Saliut" a uzinei "Topaz" la care urmau sa fie afiliate alte intreprinderi de profil din Orhei, Rezina si Balti. Dupa ce a mai evocat actiunile investitoare ale companiei ruse "Dionis Club", prin care au fost cumparate intreprinderi vinicole din sudul republicii, el a mai declarat ca "investitorii rusi au castigat concursul si au privatizat cateva intreprinderi vinicole. Casa de comert "Aroma" a cumparat, anul trecut, combinatul "Vismos" si fabrica de la Dubasari "Buchet Moldavii" din Transnistria". Deci, despre aceste privatizari se stia la cel mai inalt nivel de doi ani, caci ambasadorul nu este decat purtatorul vointei presedintelui. Dar nici atunci, nici acum, nimeni nu a protestat impotriva expansiunii. Mai mult ca atat, Turcanu s–a exprimat frumos despre intentiile Rusiei de a privatiza in continuare combinatul "Aroma" de la Chisinau si "Belii Aist" de la Balti. Pentru acelasi ziar el a mai spus ca toate tranzactiile enumerate mai sus au fost coordonate cu Guvernul de la Chisinau.

In aprilie 2004, Guvernul a prezentat Parlamentului noi rectificari la Legea despre privatizare, prin care se spune ca Moldova nu participa la privatizarile din stanga Nistrului si din aceasta cauza nu poate garanta drepturile la proprietate ale investitorilor straini. Administratia de la Chisinau nu a inaintat nici un fel de proteste oficiale Rusiei, care cumpara Moldova pe bucati de la Igor Smirnov. Or, vizita din iulie trecut a ministrului de Externe Andrei Stratan la Moscova a insemnat o vizita de umilinta. Chestiunea pe care a declarat–o presei ruse drept cea mai importanta nu a fost diferendul transnistrean, ci datoriile pentru gazele rusesti, spunand ca nu are propuneri din partea Moldovei si e gata sa asculte orice propunere a Rusiei. Tot atunci, Stratan a declarat ca pana in prezent toate intreprinderile privatizate de Rusia au respectat procedura solicitata de Moldova. In Transnistria mai sunt vreo 40 de intreprinderi care pot fi privatizate, cu o valoare totala de peste 60 mil. USD.


Moldova inarmata
Serviciul Informatii si Securitate (SIS) n–ar fi aflat nici pana azi ca pana si ostasii Ministerului Apararii carau din depozitul Brigazii de Infanterie Motorizata (BrIM–2) grenade F1 si cartuse pentru "Kalasnikov" Continuare 

Rusia pune stapanire pe intreprinderile transnistrene
Privatizarea in Transnistria ia amploare. Continuare 

Ziarul de Garda
Redactia nu poarta raspundere pentru continutul si corectitudinea anunturilor publicitare
Tel: 23-79-84, 079523593
ziaruldegarda@yahoo.com