Acum cateva zile, intr–un dialog aproape confidential cu Adela, pus pe post in direct la Moldova 1, premierul Vasile Tarlev declara ca la Beslan s–ar fi facut uz de armament produs in Transnistria. Dupa aceasta dezvaluire senzationala, intr–un stat democratic, orice premier si–ar fi prezentat demisia. Daca e sa analizam aceasta declaratie, conducerea R. Moldova, impreuna cu administratia Federatiei Ruse, care sustine (fapt recunoscut de cele mai importante instante europene) regimul de la Tiraspol, s–au facut direct vinovate de tragedia de la Beslan. Greu de spus in ce masura SIS si Procuratura generala au remarcat declaratia premierului, cert insa e ca Vasile Tarlev, dupa cum recunoaste chiar el, nu arunca vorbe in vant. Daca si de aceasta data nu le–a aruncat, situatia sa si a colegilor sai de la guvernare e mai mult decat grava. Chiar facand abstractie de promisiunile electorale ale comunistilor, la sfarsitul mandatului sau, PCRM poate doar constata ca diferendul transnistrean, solutionarea caruia si–au asumat–o actualii guvernanti, a ajuns in cel mai grav impas. Pierderea segmentului de cale ferata de la Tighina, inchiderea abuziva a scolilor nationale, arestarea jurnalistilor BBS si a cameramanului Dinu Mija de la Moldova 1, persecutarea cetatenilor pasnici de origine romana din stanga Nistrului, blocarea accesului in Transnistria a unor persoane cu inalte functii in stat, si, recent, daca tinem cont de declaratia lui Tarlev, inarmarea teroristilor de la Beslan – sunt actiuni fara precedent ale regimului de la Tiraspol. Nici o guvernare, pana in prezent, nu a admis un asemenea dezmat al fortelor separatiste.

Dar sa revenim la declaratia premierului R. Moldova. Atata timp cat conducerea de la Chisinau nu a recunoscut statul proclamat de regimul separatist, vorbind mereu despre integritatea R. Moldova, guvernarea se face direct vinovata de proportiile inimaginabile ale carnagiului de la Beslan. Prin respectiva declaratie, Tarlev si–a recunoscut incapacitatea sa si a sefilor sai. Este logic sa ne intrebam acum: de ce actuala conducere a tacut, chiar si atunci cand presa a scris despre functionarea non–stop a uzinelor producatoare de armament din Transnistria? De ce unele persoane cu inalte functii in stat, sau copiii acestora isi ticsesc buzunarele cu bani murdari, proveniti din afacerile cu armament ale Tiraspolului? Daca e sa credem declaratiei lui Tarlev, armamentul destinat masacrului de la Beslan nu a ajuns acolo intr–o singura clipa. De ce nu s–a reusit contracararea transportului, in special in contextul luptei cu terorismul pe care autoritatile R. Moldova afirma ca o sustin?

Mai mult. Daca versiunea lui Tarlev este adevarata si daca Putin este sincer atunci cand deplange victimele de la Beslan, e tocmai momentul ca presedintele rus sa–si retraga, in sfarsit, sprijinul acordat teroristilor transnistreni. Asa, insa, cum despre sinceritate, azi, vorbesc doar naivii, este greu de spus daca putem sau nu putem conta pe o decizie categorica a Moscovei in raport cu Tiraspolul care, potrivit premierului moldovean, a inarmat teroristii de la Beslan.