Nr. 6
2 septembrie 2004


Alexandru BORCEA

Analfabeti si analfa–betie

Motto: “De ce trebuie sa invat atata amar de ani, daca e suficient sa stiu a numara bancnotele?”

Un tanar din zece solicitati, arbitrar, de Ziarul de Garda sa citeasca cel mai incitant, in opinia lor, titlu din ultimul numar al publicatiei noastre a recunoscut ca nu stie sa citeasca.

S–ar parea ca dupa implementarea noilor tehnologii in educarea tinerei generatii, rata analfabetismului ar fi trebuit sa se reduca. Nivelul de instruire al populatiei a fost testat, ultima data, in 1989, cu ocazia recensamantului de atunci. In conditiile actuale ale R. Moldova, aceste date contin o marja de eroare destul de mare. La ora actuala, nimeni nu cunoaste cifra exacta a celor care nu stiu nici macar alfabetul. Raisa Caraman, specialist la Ministerul Educatiei, ne–a declarat ca, in anul scolar trecut, din totalul de 500.000 copii cu varsta cuprinsa intre 7 si 16 ani, doar 0,16 la suta au fost nescolarizati, aceasta insemnand cam 800 de copii. Responsabilii de la Departamentul Statistica si Sociologie nu dispun de date privind proportiile analfabetismului. Se pare ca doar recensamantul din octombrie curent ar putea face lumina in ceea ce priveste acest fenomen. Pe moment, tot mai multi copii, in special din mediul rural, completeaza randurile analfabetilor, fiind fortati sa abandoneze lectiile in favoarea muncii agricole. Si parintii acestora sunt deseori analfabeti, desi pe vremea copilariei lor statul nu era interesat sa „fabrice” codasi. Edificatorii colhozurilor nu puteau fi repetenti! Profesoara Vera Eremia, bunaoara, sustine ca lucreaza nu doar cu elevii, ci si cu parintii acestora. Prin metodele didactice utilizate, ea incadreaza in procesul educational si maturii. Cu toate ca ministerul lui Beniuc nu ii remunereaza munca in afara programului, ea se simte obligata moral sa nu lase copiii ratacind in bezna necunoasterii. Datorita insistentei sale, multi parinti din localitate au hotarat sa aboneze reviste pentru copii in limba romana.

Exista o legatura indispensabila intre rata analfabetismului printre copii si proportiile exodului populatiei peste hotare. Lasati pe seama rudelor si a buneilor care, in cea mai mare parte, scriu in grafie chirilica, micutii „orfani cu parinti” abandoneaza scolile si gradinitele sau, in cel mai bun caz, frecventeaza scoala fara prea mari succese. De cele mai dese ori, dascalii accepta aceasta situatie, tratandu–i cu „note de pomana”.

Doamna Eremia considera ca de vina pentru analfabetismul copiilor este sistemul de invatamant perimat. In scolile noastre mai persista mentalitatea sovietica, potrivit careia unui tanar ii e suficient sa faca 10 clase, daca nu chiar 8. In multe cazuri, si azi elevii sunt promovati din clasa–n clasa fara a se tine cont de nivelul lor intelectual. Orele sunt plicticoase, cazone, doba de teorii rasuflate, in timp ce un pedagog trebuie sa fie si artist, sa manifeste creativitate si cautare.

Saracia constituie o alta cauza ce completeaza armata nestiutorilor de carte cu noi victime. Banii trimisi de parintii plecati peste hotare sunt cheltuiti pentru consum: hrana, intretinere, imbracaminte, si nicidecum pentru carti. Nici scriitorii nu mai vin prin localitatile rurale. Nu se mai fac donatii pentru biblioteci, ba si acestea au disparut din peisajul localitatilor noastre, cedand in fata barurilor, salilor de biliard, discotecilor. Astfel, tinerii au pierdut orice contact cu intelectualitatea. Paradoxal, dar, odata cu numarul analfabetilor, creste si cifra „specialistilor” fabricati cu hurta de numeroasele institutii de invatamant superior. Instruiti pe baza de contract, adica tot cu banii bietilor parinti ce se spetesc la negru printre straini, copiii acestora devin detinatorii unei diplome ca si fictive: fara cunostinte, fara abilitati profesionale si, deseori, fara dorinta de a munci, in conditiile in care “banul totuna va pica”.

Nici conditia cadrelor didactice nu este cea mai buna. In locul celor mai buni profesori, alungati de acasa de salariile mizere, vin sa lucreze cine apuca. De aici inca o cauza a nivelului scazut de instruire.

Multi tineri de astazi CHIAR nu stiu a citi si a scrie. La propunerea de a citi un ziar, refuza prin o fraza de–a dreptul socanta pentru secolul tehnologiilor informationale: “Nu stiu literele”.

Desi cei de la Ministerul Educatiei afirma ca tin situatia sub control si depun eforturi pentru eradicarea fenomenului. Cine sa le spuna demnitarilor ca analfabetismul nu poate fi lichidat cu sedinte, directive si inalte ordine ministeriale?

P.S. Ieri a inceput un nou an de studii. Ministerul Educatiei promite sa faca publice date reale despre copiii care nu vor pasi pragul scolii. Suntem siguri ca va fi si in acest an un “indice pozitiv”. N–avem motive de ingrijorare?


Analfabeti si analfa–betie
“De ce trebuie sa invat atata amar de ani, daca e suficient sa stiu a numara bancnotele?” Continuare 

Tarlev promite, dar triseaza
A inceput un nou an de studii, cu vechi probleme. Chiar daca guvernul a promis marea si sarea, facandu–se luntre si punte ca va sustine tinerii specialisti, ca le va mari salariul, situatia a ramas aceeasi. Continuare 

Patriotismul, o mancare cu gust amar?
Se pare ca opera de capatai a unor parinti este piesa lui Griboedov „Prea multa minte strica”. Continuare 

Ziarul de Garda
Redactia nu poarta raspundere pentru continutul si corectitudinea anunturilor publicitare
ziaruldegarda@yahoo.com