Moldova acuzata la CEDO
Vitalie Parlog: Господин подполковник, отвечайте, пожалуйста, в качестве юриста. Может ли государство, которое не контролирует свою территорию, нести какую–нибудь ответственность? Я не имею в виду сейчас Молдову, или Россию, или Кипр, или Турцию.
Mr Levitsky : Может ли оно, это государство, нести ответственность?
V.Parlog : Да.
Mr Levitsky : Если оно не контролирует?
V.Parlog : Да.
Mr Levitsky : Тогда и нет государства, если оно не контролирует.
Vitalie Parlog: Atunci cand ati fost retinut, anchetat, detinut, au fost prezenti reprezentanti ai autoritatilor constitutionale ale Republicii Moldova?
Ilie Ilascu: Era foarte greu sa determin cine si pe cine reprezenta. L–am cunoscut pe Gorbov, care a fost un timp ofiter al serviciilor secrete ale Republicii Moldova si care trecuse in Transnistria.
V. Parlog: Stiu ca ati adresat o scrisoare autoritatilor R. Moldova, la 25 iulie, imediat dupa pronuntarea deciziei de admisibilitate a cererii catre CEDO. In cuprinsul scrisorii ati notat ca sunteti dispusi sa va retrageti cererea vizavi de acuzatiile aduse R. Moldova?
I. Ilascu: Da, eram gata sa–mi retrag invinuirile impotriva Republicii Moldova, cu o singura conditie: ca Moldova sa prezinte documente ce dovedesc implicarea directa a Federatiei Ruse in agresiunea din 1992. Stiu ca la Procuratura Generala, la serviciile speciale ale RM exista materiale, casete, protocoale de ancheta a prizonierilor de razboi, a ofiterilor de rang inalt. Cu acele materiale puteam dovedi nevinovatia Moldovei si vina Federatiei Ruse. Nu pot invinui poporul meu, aici m–am nascut. Din pacate, autoritatile Moldovei au refuzat mana mea si dl Morei, fostul ministru al Justitiei, a spus ca nu poate sa accepte acest targ, pentru ca Federatia Rusa livreaza Moldovei gaze.
V. Parlog: Din martorii propusi de catre guvernul R. Moldova, cine ar putea sa furnizeze asemenea informatii despre cele invocate in scrisoarea Dvs.?
I. Ilascu: Toti cate putin. Toti procurorii care au fost, indeosebi procurorul Postovan, fostul ministru al Securitatii, dl Plugaru, Mircea Snegur, daca va dori. Stiu ca au mai fost niste martori — Olga Capatana care, din considerente neelucidate, a fost maltratata, si chiar avocatul meu, cu cateva luni inainte de acest proces, a fost omorat in situatii neelucidate.
CEDO: Ati informat autoritatile RM despre bataile pe care le–a suportat sotul Dvs. In arest?
Eudochia Ivantoc: Da, ne–am adresat si eu si celelalte sotii, in mod oficial, si la Presedentie si la Guvern, in toate instantele unde stiam ca au vreo posibilitate sa influenteze lucrurile. Dupa cazul din 1999 au intervenit reprezentantii Misiunii OSCE, l–au vizitat pe Andrei, au vorbit cu el.
Vlad Gribincea: Care au fost reactiile autoritatilor RM la interpelarile Dvs.?
E. Ivantoc: Ni se promiteamereu ca, iata, se duc tratative. Ca a fost o judecata nelegitima, ca in curand totul se va rezolva... Ba ni se spunea ca cei de la Tiraspol nu se supun, ca au o influenta mai mare, si cu asta am ramas toti acesti 10 ani, cu nerezolvarea cazului. Dar ni s–a promis in toate instantele, chiar si la Procuratura ni s–a promis ca se va rezolva curand.
CEDO: Considerati ca autoritatile Moldovei au facut totul pentru solutionarea acestei probleme?
Stefan Uratu: Cu certitudine, nu. N–au facut si nici acum nu fac, pentru asigurarea aplicarii uniforme a legislatiei R.Moldova, pentru a garanta si drepturile celor 600.000 de ostatici ai regimului separatist care locuiesc acum in stanga Nistrului.
V. Parlog: La retinerea Dvs., inclusiv la desfasurarea interogatoriului despre care ati mentionat, au participat reprezentanti ai R. Moldova ?
S. Uratu: Atunci cand am anuntat greva foamei, Starojuc mi–a spus ca a venit viceprocurorul general de la Chisinau, si ca el a studiat dosarul si a declarat, potrivit lui Starojuc, ca eu sunt criminal si trebuie sa fiu predat legii. Am intrebat de ce nu s–a facut asta in prezenta mea. Nu mi–a raspuns. Eu nu cunosc cu certitudine daca a fost viceprocurorul acolo.
V. Parlog: Autoritatile R.Moldova au exercitat vreun control asupra partii transnistrene, atunci cand ati fost arestat si atunci cand petitionarii erau deja in detentie?
S. Uratu: Sunt convins ca a putut exercita. Dupa evenimentele din 1992 am fost implicat sa studiez ce intreprind organele de drept ale R. Moldova pentru a–i elibera pe petitionari. Am discutat cu procurorul Artenie, care era reprezentant al Procuraturii Generale a RM, responsabil pentru situatia din raioanele de est, si el mi–a spus ca Moldova dispune de persoane arestate cu care ar putea face schimb, eliberandu–i pe Ilascu si pe ceilalti. El mi–a declarat ca, pana la 15 septembrie 1992, cei sase vor fi eliberati fiindca Moscova si Tiraspolul au mare interes sa fie eliberate alte persoane pe care le detine Moldova. Cel putin unul dintre ei, mi se pare ca avea numele Belov, era unul dintre cei care urmau sa fie schimbati. Mai tarziu, am aflat ca ceilalti au fost eliberati si procurorul Artenie mi–a spus ca, chipurile, ei au fost amagiti, adica in locul lui Ilascu si ceilalti camarazi ai sai au fost eliberate alte persoane. Consider ca si atunci, si mai tarziu R. Moldova a facut multe concesii, incepand cu semnarea actului din 21 iulie 1992. Moldova trebuia sa puna pe ordinea de zi eliberarea nu numai a grupului Ilascu, dar si a tuturor detinutilor politici si, in esenta, nu numai politici; toti detinutii sa fie eliberati, deoarece Moldova i–a eliberat pe toti participantii la razboi din partea Federatiei Ruse si a Tiraspolului. Tiraspolul n–a facut acelasi lucru intr–acelasi mod.
V. Parlog: La vremea aceea, R.Moldova exercita controlul asupra acestui teritoriu?
Andrei Ivantoc: Nu s–a facut nimic. Fosta militie din Dubasari a fost data pe mana cazacilor, a mercenarilor, au fost batjocoriti oamenii, dusi prin Comenduire.
V. Parlog: Este responsabil Guvernul R.Moldova pentru tot ce vi s–a intamplat ?
A. Ivantoc: Rusia s–a jucat cu Moldova. Trasnistria nici n–ar fi existat. Cum cum puteti sa–mi explicati ca in noiembrie 2002 presedintele Dumei de Stat, Selezniov a venit in Parlamentul Moldovei si de la tribuna Parlamentului a declarat ca “noi am facut razboiul acesta. Daca nu il faceam noi, Basarabia se unea inapoi cu Romania”. Acestea sunt cuvintele presedintelui Dumei de Stat a Federatiei Ruse. Asa ca joaca toti un joc — si cei din Chisinau, si cei din Moscova.
V. Parlog: Considerati responsabil guvernul R. Moldova pentru tot ce s–a intamplat?
Alexandru Lesco: Se putea face mai mult. Cand s–a terminat conflictul, noi eram inchisi acolo si primeam stiri ca s–a incheiat tratatul cu Rusia, ca vin forte pacificatoare, ca au fost schimbati prizonierii, numai noi am ramas…
CEDO: Considerati ca Guvernul R.Moldova a facut totul pentru eliberarea Dvs.?
Tudor Petrov–Popa: Nu, cred ca n–a facut nimic. Sa fi facut, am fi fost in libertate. Dar daca ei spun ca asta e Moldova integra, suverana…
V. Parlog: Considerati autoritatile R.Moldova responsabile pentru ceea ce s–a intamplat in Transnistria cu petitionarii?
V. Catana: Mi–e greu sa raspund la aceasta intrebare.
V. Parlog: Ma refer la atributiile Procuraturii Generale in cazul acesta.
Mr Catana: Cum ati pus intrebarea? Vinovat… ori?
V. Parlog: Deci, autoritatile Republicii Moldova ar putea fi recunoscute vinovate pentru arestarea, pentru interogarea, pentru condamnarea, pentru detentia petitionarilor?
V. Catana: E greu de raspuns la aceasta intrebare. Cred ca Guvernul, ca si Procuratura si alte organe, pur si simplu n–au avut acces in perioada aceea. Daca s–ar fi procedat altfel, numai cu forta se putea de facut. Mi–e greu sa spun ca este vina cuiva in aceasta.
V. Parlog: Reclamantii au avut motive intemeiate si obiective sa depuna cererea la CEDO contra R. Moldova?
Mircea Snegur: Imi vine greu sa raspund la aceasta intrebare. In contextul faptului ca Transnistria tot este R. Moldova, nu este o alta tara, imi vine greu sa spun fara o consultanta juridica, nefiind jurist. Eu cred ca vinovatii in acest caz se afla la Tiraspol, actualii lideri transnistreni. Una va pot spune: ei au fost judecati pe nedrept, au suferit pe nedrept si, avand in vedere la ce organism s–au adresat, au tot dreptul sa–si caute dreptatea pentru a–si apara drepturile.
V. Parlog: Autoritatile R. Moldova, atunci cand Dvs. ati detinut aceste inalte functii, au intreprins toate masurile necesare in vederea eliberarii petitionarilor?
Anatol Taranu: Buna intrebare. S–ar fi putut sa se faca mult mai multe eforturi si ele puteau sa fie, din punct de vedere calitativ, mult mai eficiente decat cele care s–au intreprins. Dar, va atrag atentia asupra faptului ca tratarea chestiunilor politice este subiectiva. R. Moldova era obligata sa dea o nota foarte precisa politico–juridica acelor evenimente, care s–au intamplat in zona raioanelor de est ale RM. Dupa parerea mea, in aceasta zona a avut loc o rebeliune anticonstitutionala.
V. Parlog: Cer scuze, ma refer exclusiv la eliberarea grupului Ilascu.
A. Taranu: Si eu ma refer partial la aceasta problema. Daca acest lucru s–ar fi facut, atunci toate problemele legate de abordarea statutului grupului Ilascu, care era in detentia separatistilor, adica a oamenilor care au comis un complot, au comis o rebeliune anticonstitutionala, ar fi fost cu totul altfel, inclusiv pe plan international. Asta e parerea mea. Cel putin Chisinaul oficial n–a facut asta niciodata.
V. Parlog: Autoritatile constitutionale ale R. Moldova pot fi considerate vinovate de ceea ce s–a intamplat in Transnistria cu grupul Ilascu?
Andrei Sangheli: Dl Ilascu a fost si este un cetatean al Republicii Moldova, ca si multi alti care si–au facut datoria fata de popor si fata de tara. In ce forma si cat de eficient, asta este alta intrebare, insa dlui Ilascu i–au fost incalcate drepturile, asa cum a fost mentionat de Inalta Curte. Vreau sa spun ca drepturile a patru milioane jumatate au fost incalcate de catre acest grup separatist. Vina autoritatilor tarii nu poate fi decat aceea ca n–am izbutit sa–i eliberam la timp sau ca acest conflict sa nu aiba loc. Insa, cu parere de rau, probabil, au fost niste forte mai puternice...
V. Parlog: И последний вопрос. Республика Молдова входит в СНГ, но какую–нибудь роль имеет непосредственно в военных делах?
Mr Sergeev : Как я говорил, совместные учения. Во–первых, если относительно конкретно меня, то я достаточно часто общаюсь с министром Обороны Республики Молдова, с начальником Главного штаба и по телефону, и лично бываю у них. Кроме того, в прошлом году я дважды встречался с президентом Ворониным, со Смирновым не встречался в прошлом году.
V. Parlog: Какие–нибудь препятствия для представителей Республики Молдова были регистрированы, и если да, какого характера они были?
Zverev: Все военнослужащие миротворческих сил в зоне безопасности пользуются правом беспрепятственного проезда, прохода и выполнения своих обязанностей. Это заложено в руководящие документы всех участников миротворческой операции: России, Республики Молдова, приднестровского региона Республики Молдова. На практике таких случаев не отмечено.
V. Parlog: Господин подполковник, отвечайте, пожалуйста, в качестве юриста. Может ли государство, которое не контролирует свою территорию, нести какую–нибудь ответственность? Я не имею в виду сейчас Молдову, или Россию, или Кипр, или Турцию.
Levitsky : Может ли оно, это государство, нести ответственность?
V. Parlog : Да.
Levitsky : Если оно не контролирует?
V. Parlog : Да.
Levitsky : Тогда и нет государства, если оно не контролирует.
