Nr. 6
2 septembrie 2004

Comisarul orfanilor din Tighina

Valeri Prudnicov

Interviu cu Valeri Prudnicov, colonel de politie, comisar al municipiului Tighina

Exact ca si acum 12 ani, cand la Nistru s–a declansat sangerosul razboi, calificat mai tarziu drept unul moldo–rus, si astazi, in orasul Tighina, comisariatul de politie, aflat in subordinea MAI al R. Moldova, constituie principala fortareata in calea ofensivei separatistilor. Pe parcursul verii curente, am urmarit atacurile la care au fost supuse scolile cu predare in limba romana din Tighina. Deseori ne surprindeam intrebandu–ne: ce–ar fi facut, oare, copiii baricadati in scoli, profesorii (in cea mai mare parte femei), parintii (in special, mamele elevilor), daca alaturi de ei, zi si noapte, nu s–ar fi aflat comisarul Prudnicov. Vorbitor de limba rusa, Valeri Prudnicov este omul care–si respecta demnitatea sa nationala. Acest fapt i–a deschis sufletul, facandu–l sa inteleaga ca si etnicii de alte origini sunt in drept sa–si respecte limba si istoria neamului.

— D–le Prudnicov, in ce conditii munciti in aceste zile?

— La Tighina, politia lucreaza in conditii extrem de dificile. Suntem sub presiunea continua a administratiei transnistrene, dar si a militiei separatistilor, care este mult mai numeroasa decat noi, cei de la Comisariatul de politie, aflat in subordinea Ministerului de Interne al R. Moldova. Mai sunt si fortele pacificatoare, si comenduirea Federatiei Ruse care, teoretic, ar trebui sa contribuie la stabilitatea din aceasta zona, dar acest lucru nu se intampla. Desi lumea ni se adreseaza dupa ajutor, noi nu putem activa asa precum ne–am dori, deoarece, elementar, nu dispunem de legatura telefonica, toate numerele noastre de telefon fiind transferate, ceva mai devreme, in dotarea militiei transnistrene. Institutiile si cetatenii din municipiu au fost avertizati de separatisti ca, in cazul in care vor apela la ajutorul nostru, vor fi sanctionati dur. Cu toate acestea, cetatenii ne solicita ajutorul, atat in Tighina, cat si in Varnita. Cam acestea sunt conditiile in care muncim.

— Vara aceasta va ramane in istorie drept una in care s–a declansat un nou „razboi al scolilor”, de o duritate deosebita. Care–i situatia la moment? Ce se intampla in scolile cu studiere in grafia latina la acest inceput de an scolar, in contextul multiplelor si contradictoriilor declaratii ale liderilor separatisti?

— Problema reluarii studiilor ramane suspendata, atat in scoala 19, cat si in scoala–internat pentru copii orfani. Declaratiile lui Smirnov, facute in cadrul unor intalniri cu oficialii rusi, potrivit carora, la 1 septembrie, copiii isi vor putea relua nestingherit studiile, au fost transferate acum pe plan secundar. Smirnov i–a plasat aceste atributii asa–zisului ministru al invatamantului, Bomejko. Si aceasta declarase ca scolile isi vor relua activitatea si ca, ulterior, vor fi semnate actele de constituire. Insa acum cateva zile, Bomejko a declarat din nou ca scolile nu vor fi redeschise si ca parintii trebuie sa–si repartizeze copiii in alte institutii din oras, acolo unde studiile sunt in grafie chirilica. Este un lucru imposibil, deoarece doar in scoala 19 isi fac studiile 1500 de copii, iar in scoala–internat invata alti 320 de elevi. Este incompatibil transferul de la un sistem de invatamant avansat la unul perimat. Iata de ce profesorii, elevii si parintii continua sa–si apere scolile. Iata de ce si noi ne facem serviciul, neintrerupt, in aceste institutii, aflate in mare pericol. In paralel, pana nu demult, se aflau la aceleasi posturi si militienii transnistreni. Acum cateva zile, acestia s–au retras. Se zice ca nu mai dispun de efectiv, ca nu au mijloace de transport si produse alimentare pentru a stationa non–stop acolo.

— Ce au cu grafia latina copiii de origine rusa de la scoala–internat din Tighina, or, jumatate din numarul celor de la orfelinatul asediat sunt rusi si studiaza in limba lor materna. De ce ar trebui ei sa–si paraseasca scoala?

— Acestia sunt copii din Transnistria, ramasi orfani in diferite circumstante. Atitudinea fata de ei, de altfel, demonstreaza caracterul aberant al celor care au declansat “conflictul scolilor”. Mai nou, acelasi lucru il demonstreaza situatia creata la Calea ferata de la Tighina. Cele doua statii feroviare au fost ocupate prin forta de separatisti. Sunt vreo sapte intreprinderi, aflate acum sub supravegherea militiei transnistrene. Oricat ar parea de straniu, problema cailor ferate este controlata astazi de un oarecare Koroliov, asa–zis ministru de interne al regiunii separatiste. E greu de inteles de ce aceste artere de importanta vitala trebuie controlate de militia transnistreana.

— Apropo, in ce relatii sunteti Dvs. cu acest Koroliov?

— Ei aflandu–se la Tiraspol, s–ar parea ca n–ar trebui sa avem nici un fel de tangente. Ei nu ne recunosc, afirma ca ne–am afla ilegal la Tighina si ca ar trebui, in timpul cel mai apropiat, sa parasim orasul pentru a obtine „stabilitate” in oras. Asa cred ei.

— Va cunoasteti cu dl Gusleacov, comisar de Tighina in timpul razboiului din 1992?

Cat de adevarata este opinia lui Gusleacov, potrivit careia, autoritatile de la Chisinau poarta vina pentru faptul ca orasul Tighina, situat in partea dreapta a Nistrului, a nimerit si el, de rand cu malul stang, sub cizma regimului smirnovist?

— Va veni clipa in care lumea va afla adevarul despre cele intamplate in 1992. In acea perioada, eu imi exercitam datoria la capul de pod de la Chitcani.

— La 2 septembrie, adica astazi, Transnistria isi sarbatoreste independenta. Daca e sa facem comparatie cu Chisinaul, Tiraspolul e cu un an mai independent...

— E un bluf totul, desi separatistii marcheaza foarte pompos aceasta zi. Organizeaza parade militare, incearca sa–si demonstreze fortele si capacitatile, vor sa arate intregii lumi ca ei sunt o putere, ca pot solutiona probleme.

— Ar putea avea loc provocari, chiar in aceasta zi?

— Intrebarea este complicata, iar ultima declaratie, potrivit careia scolile nu vor fi redeschise, ne pune pe ganduri. Au fost facute niste interpretari, cel putin stranii, pe marginea intentiilor profesorilor si parintilor de a organiza, la inceput de an scolar, un mars de protest. Se vorbeste ca, sub acoperirea copiilor, Moldova ar dori sa instige Transnistria la un nou conflict. Prin intermediul mijloacelor de informare, liderii separatisti trambiteaza neobositi ca toata responsabilitatea pentru un eventual conflict ar trebui sa si–o asume Chisinaul. Ei nici nu admit gandul despre o actiune pasnica de protest. Ei nu–si imagineaza ca, prin proteste, poti sa–ti ceri dreptul la lumina, la caldura, la elementare conditii de studii, or, de cateva luni, aceste institutii au fost lipsite de apa, curent, legatura telefonica, etc.

— Cine are acces in zona de conflict?

— Reprezentantii organizatiilor internationale, ziaristii au dreptul sa patrunda in aceste institutii doar daca dispun de o acreditare speciala. Aceasta este ceruta la toate posturile de militie din Tighina.

— Cum explicati Dvs., care sunteti etnic de origine rusa, aceasta situatie tensionata, declansata in raport cu scolile cu studiere in grafie latina?

— Transnistria se afla acum intr–o criza economica si politica destul de profunda. Pentru a distrage atentia oamenilor de la aceste probleme, separatistii s–au gandit sa creeze un alt protagonist cu chip de dusman. In acest rol au fost plasate scolile cu studiere in limba romana. In repetate randuri le–am spus „omologilor” mei ca suntem gata sa opunem rezistenta in cazul in care ei vor incerca sa aplice forta. Am insistat ca, in curtea si in sediul scolilor, nici politistii, nici militienii sa nu poarte arme. Acolo sunt copii, iar in preajma lor nimeni nu are dreptul sa fie inarmat. Dar in cazul unor presiuni, va trebui sa intervenim. Noi suntem reprezentanti oficiali in aceasta zona, noi suntem recunoscuti de organizatiile internationale, noi suntem datori sa protejam cetatenii R. Moldova in acest oras. Apropo, circa 70 la suta din numarul de locuitori ai Tighinei sunt cetateni ai R. Moldova.

— Cati, in schimb, au pasapoarte transnistrene?

— Oricat ar parea de straniu, cetatenii R. Moldova, domiciliati la Tighina, volens–nolens, isi perfecteaza si pasapoarte transnistrene. In lipsa lor, nu se pot angaja la serviciu, nu pot beneficia de pensii, nu pot face diverse tranzactii, inclusiv imobiliare. In schimb, nici unul dintre detinatorii de pasaport transnistrean nu poate pleca cu acest document in afara Transnistriei. Astfel, foarte multi detin cate 3–4 pasapoarte: al R. Moldova, al Federatiei Ruse, al Ucrainei si, in mod obligatoriu, al Transnistriei.

— Faptul ca Uniunea Europeana a interzis accesul in spatiul european al liderilor transnistreni s–a rasfrant, in vreun fel, asupra situatiei de acolo?

— De fapt, liderii transnistreni nu se deplaseaza nicaieri decat in Rusia si Ucraina. In acest context, stiu una: daca Rusia ar fi avut o pozitie mai dura in raport cu oficialii de la Tiraspol, acolo demult ar fi fost liniste si pace... Astazi, la Tighina, de toate problemele isi bate capul seful administratiei orasenesti, Posidnevski. Apropo, porecla lui este “Stucika” (“Bucata”). Despre acesta se zice ca, pentru diverse servicii, nu ia mai putin de o mie de dolari. El decide ce fel de dosare trebuie intentate, cine ar trebui dat in urmarire, cine si ce fel de taxe sau amenzi trebuie sa achite...

— De unde a aparut el in aceasta functie?

— E greu de spus. Stiu ca are un frate la Moscova. Potrivit informatiei noastre, si fiica–sa e acolo, si ginerele. Toti au afaceri solide. De altfel, toti autoproclamatii lideri transnistreni au afaceri in Rusia. Acolo detin si imobile. Astfel, in cazul unor „complicatii”, toti au unde se retrage. Pana atunci, insa, cu diferite ocazii, le–am spus, uneori prin intermediul mass–media, sa ia aminte la ideile clasicilor marxism–leninismului. In special acum, cand si–au permis sa intreprinda actiuni inumane in raport cu angajatii cailor ferate. Cine este forta motrice a revolutiilor? Clasa muncitoare. Daca ar fi fost mai priceputi, nu i–ar fi atins pe muncitori, care isi cautau de treaba, aveau niste salarii sigure. Afectandu–le interesele, separatistii si–au „instalat” o bomba sub propriile fotolii.

— Ce impact au asupra situatiei din Transnistria ultimele luari de atitudine ale Ucrainei in aceasta problema?

— Ucraina se afla acum in campanie electorala. Nu prea are cine supraveghea situatia din Transnistria. Stiu ca reprezentantii concurentilor electorali vin prin Transnistria si fac propaganda in randul cetatenilor ucraineni. Sigur ca le promit, exact cum promit in astfel de cazuri toti candidatii, sa ia Transnistria in componenta Ucrainei. Cat priveste traficul de marfuri... Desi au fost luate numeroase decizii, desi s–a vorbit despre introducerea mai multor restrictii, e mare haos in acest domeniu. Mai nou, situatia care s–a creat la Rabnita, unde din Ucraina este adus metal, ar trebui sa puna pe ganduri autoritatile R. Moldova.

— Sa intelegem ca Ucraina sprijina structurile separatiste?

— Nu stiu daca le sprijina, dar este cert ca lucreaza cot la cot, atat agentii economici, cat si gruparile mafiote...

— Agravarea relatiilor dintre Chisinau si Tiraspol este explicata, periodic, de catre separatistii transnistreni, dar si de lideri de opinie prorusi, prin faptul ca R. Moldova ar pleda pentru unirea cu Romania, motiv pentru care Transnistria isi apara „independenta”. Cum apreciati Dvs. acest argument care, de mai bine de un deceniu, si–a demonstrat inconsistenta?

— Am mai spus–o deja: pentru a sustrage atentia oamenilor de la problemele deosebit de grave, economice si sociale, cu care se confrunta zona transnistreana, ei creeaza un nou “chip de dusman”. Desigur, toate au loc cu sprijinul unor forte din afara. In lipsa acestora, ei nu ar fi blocat caile ferate, nu ar fi inchis scolile, nu ar fi organizat provocari in raport cu Misiunea OSCE care nu faceau nimic altceva decat sa asigure cu hrana copiii scolilor blocate.

— Apropo, ce a fost in spatele conflictului cu militianul transnistrean despre care separatistii afirmau ca ar fi fost „accidentat” de reprezentantii Misiunii OSCE?

— A fost o provocare, o inscenare. De fapt, militianul a fost cel care a raspuns brutal reprezentantilor OSCE. S–a facut fum din nimic.

— Exista vreo forta de opozitie in stanga Nistrului?

— Sunt niste miscari de opozitie, dar acestea sunt inconsistente. Poti sa le numeri pe degete. Aceasta pentru ca masina creata de separatisti inabusa orice miscare, orice tentativa de a opune rezistenta. Chiar zilele trecute, cinci angajati ai cailor ferate au fost dusi la militie, unde au fost tinut vreo 12 ore. Insusi Koroliov, asa–zisul ministru de interne, reprezentanti ai securitatii transnistrene, pe rand, „au stat de vorba” cu cei retinuti. I–au amenintat, i–au santajat, i–au fortat sa treaca in subordinea intreprinderii create de ei. Le–au promis salarii din rezerva “prezidentului”. La aceste intreprinderi muncesc 3500 de oameni. Cat timp ar putea sa le asigure Smirnov salarii? Mai ales ca, in cazul unui asemenea transfer, nimeni nu poate fi sigur ca aceste structuri vor functiona eficient. Pana in prezent, Directia Cailor Ferate a Moldovei asigura activitatea acestor intreprinderi, iar in cazul unui transfer, lumea ar putea ajunge, in scurt timp, pe drumuri. Cine, din exterior, va accepta sa lucreze cu acest sector de cale ferata, controlat in exclusivitate de separatisti? Deja sunt purtate discutii ca, in caz de criza, traficul sa fie indreptat prin nordul si sudul R. Moldova. Daca separatistii isi vor realiza planul, sectorul de cale ferata de la Tighina va deveni nefunctional. Totul se va distruge ireversibil. Vor fi demontate si carate in toate partile sinele, vagoanele, locomotivele, depozitele...

— La 27 august, de Ziua Independentei R. Moldova, presedintele Voronin a declarat ca nu va mai purta nici un fel de discutii cu liderii de la Tiraspol, orientandu–se doar spre cei care au impact asupra separatistilor, avand in vedere, probabil, Rusia... Desi a mai facut astfel de declaratii, presedintele Voronin nu are, nici pana acum, acces in Transnistria. Cum explicati acest fapt?

— Clanul de la Tiraspol este unul absolut necontrolat, avand sprijinul total al Rusiei.

— Este sau nu este adevarat ca primarul de Chisinau are intalniri confidentiale cu Smirnov?

— Nu cred. E periculos sa te legi cu reprezentantii unui regim criminal. Daca Urecheanu ar fi ajuns acolo, eu as fi stiut. Acest fapt ar fi fost fixat la mai multe puncte de control. Acum cateva zile, seful Directiei Cailor Ferate din Moldova, Miron Gagauz, originar din Parcani, a fost declarat persona non–grata in zona, din care cauza nu a putut ajunge nici la masa de pomenire a tatalui sau, decedat recent.

— Cum explicati faptul ca, desi zilnic comit adevarate crime si infractiuni, liderii de la Tiraspol evita orice raspundere penala?

— E o intrebare care ar trebui adresata Procuraturii. Cat ma priveste, stiu ca au fost colectate probe si intentate dosare penale in cazul inchiderii scolii nr. 20 de la Tiraspol, in cazul blocarii si asediului caii ferate si in cazul abuzurilor in raport cu scoala–internat de la Tighina.

— Unde se afla acum arhiva scolii 20 de la Tiraspol, sechestrata abuziv de separatisti?

— A fost incarcata intr–un camion si transportata intr–o directie necunoscuta. Este imposibil sa discuti cu acesti executanti — parc–ar fi programati. Discuti cu ei, ii rogi sa–ti dea raspuns la intrebari importante, insa totu–i fara rost. Ei spun ca totul depinde de superiorii lor. Demult ar fi trebuit ca Uzun, Bomejko, Vasilevski si altii de teapa lor sa imbrace roba vargata de detinut si s–o poarte sanatosi ani in sir. Acestia, insa, in cel mai brutal mod, vin la vanatoare, la pescuit in dreapta Nistrului sau in Ucraina.

— Cum ajung la vanatoare, la pescuit?

— Bsolut nestingheriti. Atat in Moldova, cat si in Ucraina.

— Cine le–a dat pasapoarte moldovenesti?

— Departamentul Tehnologii Informationale, in temeiul unor acte care confirma ca sunt originari din R. Moldova. Dupa lege, ei au dreptul sa obtina acest document. Stiu, insa, ca mai multi au obtinut ilegal cetatenia R. Moldova.

— Ce fel de arme produc intreprinderile transnistrene?

— In prezent, uzina “Pribor” este privatizata de complexul militar rus, la fel ca multe alte intreprinderi. Desi R. Moldova a calificat drept ilegal acest proces, furtul patrimoniului continua. Acum, la “Pribor” sunt produse detalii pentru complexul militar marin si aeronautic al Rusiei.

— Ce informatii detineti despre colaborarea liderilor de la Tiraspol cu instigatorii din alte zone de conflict? In ce directii este indreptat astazi armamentul din Transnistria?

— La moment nu sunt in posesia unor date operative. Potrivit unor surse, insa, nu este exclus ca armamentul sa fie expediat, in special pe cai acvatice, in zonele fierbinti din Balcani sau din alte zone. In Transnistria sunt stocate cantitati enorme de armament. Doar in Colbasna acesta este cu varf si indesat. De vreo cinci luni, nimeni nici nu mai discuta despre evacuarea armamentului si munitiilor rusesti de acolo. De mai mult timp, nu are loc nici o miscare in acest sens.

— Cunoasteti cumva activitatile copiilor liderilor de la Tiraspol?

— De regula, toti sunt implicati in afaceri. Despre fiul lui Smirnov toata lumea stie ca e seful vamii transnistrene. In ultimul timp, liderii autoproclamati se simt deja stramtorati in Transnistria, de aceea isi cauta “de treaba” prin alte parti, in special, prin Ucraina si Rusia. Transnistria pentru ei este un loc sigur pentru spalarea banilor si contrabanda.

— Intreaga lume lupta in prezent cu terorismul. Putem sau nu califica drept terorista gruparea lui Smirnov?

— In opinia mea, de foarte mult timp, acestia ar fi trebuit sa stea la racoare, unde, in cel mai bun caz, ar putea scrie memorii. Ei sunt cei care au adus populatia din aceasta regiune intr–o stare critica. Va aduc un exemplu proaspat. Una dintre angajatele cailor ferate, dupa “ancheta” efectuata de securitatea de la Tiraspol, a fost internata intr–o sectie de psihiatrie.

— Ce i–au facut?

— Au exercitat presiuni neomenesti asupra lui. Pe alt angajat, de exemplu, l–au avertizat ca fiul sau, care munceste la o intreprindere transnistreana, va ramane somer, daca taica–sau nu trece de partea Tiraspolului.

— In actualele conditii, ce fel de generatie creste in Transnistria?

— Una neinteleasa. Acum ei sunt tineri, parintii multora au plecat la munca in strainatate, unde castiga bani pentru intretinerea lor. La absolvirea studiilor, ei vor ramane pe drumuri, pentru ca toate actele obtinute in institutiile transnistrene, nu sunt recunoscute nicaieri in lume. Nu stiu ce–i asteapta pe acesti tineri. Separatistii frang viitorul acestora.

— Cand se vorbeste despre solutionarea diferendului transnistrean sunt vehiculate cateva versiuni: Transnistria integrata in Ucraina, Transnistria independenta sau Transnistria reintegrata in R. Moldova. Care e cea valabila, in opinia Dvs.?

— In special dupa respingerea memorandumului Kozak, liderii de la Tiraspol pledeaza tot mai insistent, in mass–media, ideea statalitatii Transnistriei, desi se aud destule voci si in favoarea „unirii” cu Ucraina. Mai nou, se vorbeste despre deschiderea unor misiuni diplomatice care ar stabili contacte cu Chisinaul. Relatii la rang de ambasadori extraordinari si plenipotentiari... (rade). E o nebunie, un marasm provocat, probabil, de imbatranirea lui Smirnov.

— Ce perspective de solutionare recunoasteti Dvs.?

— Solutia ar putea depinde de rezultatele alegerilor din Ucraina. Este foarte important cine anume va veni la putere acolo. Daca viitorul presedinte va accepta, la hotarul cu Transnistria, puncte de frontiera si puncte vamale moldo–ucrainene, problema transnistreana se va epuiza de la sine. In actualele conditii, si Ucraina, si R. Moldova pierd milioane. Dupa alegerile din tara vecina va fi clar ce fel de dialog ar trebui purtat cu Tiraspolul. Unul de pe pozitiile fortei, sau unul din care sa fie clar ca Kievul nu are nimic in comun cu aceasta formatiune.

— Ce atitudine au simplii cetateni fata de conducerea separatista de la Tiraspol?

— Sunt si dintre cei care–i simpatizeaza. Ma refer la „ciorapii negri”, gata oricand sa se culce pe sinele de cale ferata, dar si la pensionari. Ceilalti, in mare, au inteles ca sunt dirijati de un regim terorist.

— Este adevarat ca decizia CEDO, pe marginea dosarului grupului Ilascu, i–a inrait pe acolitii lui Smirnov, facandu–i sa inteleaga ca le fuge pamantul de sub picioare?

— Daca ei ar fi avut barem un pic de dreptate in cazul grupului Ilascu, detinutii nu ar mai fi ramas in viata: i–ar fi executat sau acestia ar fi murit in circumstante neelucidate. In noile conditii, prin intermediul mediilor de informare, separatistii incearca sa discrediteze justitia europeana.

— De unde–si primesc salariile separatistii?

— Greu de spus. Nu exista nici o minima transparenta. As putea aminti aici de “Sheriff”, aceasta imensa structura comerciala, controlata personal de Smirnov, care ii aduce venituri de milioane. O retea imensa de magazine, benzinarii, intreprinderi, stadioane... Capii administratiei transnistrene sunt, probabil, multimiliardari.

— Ce se intampla acum la Manastirea de la Chitcani?

— Despre conflictul de alta data nu se prea vorbeste acum. Potrivit unor informatii mai noi, episcopul Iustinian este implicat in afaceri cu petrol. Cu ceva timp in urma, administratia de la Tiraspol i–a permis sa importe carburanti fara taxe si accize, sub pretextul colectarii fondurilor pentru reconstructia locasurilor sfinte. In scurt timp, lui Smirnov i–o fi parut ca Iustinian ar trebui sa se imparta cu el. Iata cand au inceput divergentele... Acum ei au ce au cu OSCE, cu scolile, cu caile ferate. Au cam uitat de biserici.

— Se vorbeste tot mai frecvent despre pericolul unui nou razboi la Nistru. Este un risc real?

— De cateva luni, autoritatile transnistrene mobilizeaza militarii in rezerva. Ii inroleaza, ii instruiesc... Acestia sunt bine inarmati, dispun de tehnica, inclusiv aeriana. Atmosfera razboiului pluteste in aer. Lumea se teme. Pe la nunti, cand rasuna salve de salut, oamenii isi pierd cumpatul. Se vorbea ca, pe la mijlocul lui august, scoala–internat va fi luata cu asalt. Am informat ambasadele, organizatiile internationale. Doar in acest mod planurile lor au fost zadarnicite.

— Ce intentioneaza sa faca separatistii in actualul sediu al scolii–internat?

— O scoala de cadeti. Acolo sunt conditii destul de bune si spatiu suficient. Scoala nr. 20 este atacata sub pretextul ca ar fi in stare avariata si ca ar avea nevoie de reparatii. Scoala nr. 19 este acuzata ca ar fi un fel de coloana a cincia, unde se pregatesc persoane care ar putea, din interior, sa submineze regimul de la Tiraspol.

— Politistii locuiesc la Tighina?

— Locuiesc acolo, dar conditiile lor de viata nu sunt de invidiat. Militia transnistreana numara peste 600 de angajati. Noi suntem de vreo cinci ori mai putini. Suntem, insa, puternici prin spiritul nostru.

— Va multumim.


Comisarul orfanilor din Tighina
Interviu cu Valeri Prudnicov, colonel de politie, comisar al municipiului Tighina Continuare 

Ziarul de Garda
Redactia nu poarta raspundere pentru continutul si corectitudinea anunturilor publicitare
ziaruldegarda@yahoo.com