Luni dimineata uram aceasta lume. Uram valorile, uram patriotii, uram tara, ma uram pe mine insami. Aceasta stare a continuat ieri seara, cand depanam cate adevaruri v–am spus in acest numar de ziar. Ma intrebam de ce apostolul Petru a fost iertat de crestini si nimeni nu l–a numit vreodata tradator, desi, in raport cu Mantuitorul, a fost mai mult decat vinovat?! Trebuie, oare, iertata tradarea din lasitate? Moartea lui Petru a fost oare altfel decat moartea lui Iuda? Cine a fost mai erou dintre cei doi? Cine are astazi mai multi urmasi? Cum a interpretat omenirea actiunile lor?

De ce imi uram tara? Plina de tradatori si lasi, aceasta aminteste de o fila din Biblie, fara Facere si fara Pildele lui Solomon, cu personaje lase si capabile sa obtina arginti chiar si din drama poporului lor. Parca avem eroi si parca nu–i avem. Cei care au plans candva pentru o cauza s–au vandut fariseilor. Cel mai grav este ca pentru fiecare gasim cate o scuza. O spunem in gand, ii mai privim o data si incetam sa–i mai condamnam. Asa s–a intamplat si cu Sergiu Mocanu, consilier prezidential pe misiuni speciale. Cand a plecat prima data dintr–un partid, a fost considerat de colegi tradator. A doua oara, fapta sa nu mai era atat de dur comandata. Iar a patra oara devenise un lucru obisnuit. Ii gasim si lui o scuza si–i dam dreptate, zicandu–ne: “Are omul copii, familie”. Pe timpul cand se adopta Constitutia R. Moldova, Sergiu Mocanu era deputat pe listele Frontului Popular. Si a fost unul dintre parlamentarii care a refuzat sa voteze Legea Suprema. Uns la postul de consilier, el a jurat cu mana pe Constitutie — pe care n–a votat–o la vremea sa — ca va sluji tarii. Joia trecuta, colegii lui Mocanu din luptele de pe Nistru l–au asteptat in Piata Marii Adunari Nationale. Erou al masacrului de la Tighina din anul 1992, decorat cu ordinul “Stefan cel Mare”, care i–a fost inmanat de primul presedinte de tara, si tocmai el sa nu vina? Dar, vineri dimineata, i––am gasit o scuza — l–o fi trimis actualul presedinte in vreo misiune speciala, in vizita la camarazii de pe strada Corobceanu… Cand a fost investit in functia actuala, participantii la luptele de pe Nistru s–au gandit ca s–ar putea sa li se faca si lor dreptate, de vreme ce un om “de–al lor” a ajuns langa presedinte. Poate, impreuna cu Stefan Trofim si Andrei Covrig vor gasi fonduri pentru scoaterea din impas a familiilor eroilor, rapusi de armele separatistilor pe campul de lupta…

Nu fac recurs la morala lui Mocanu si a altora care uitat ca si–au riscat candva viata pentru ca locul unde se aduna camarazii lor sa poarte numele de Piata Marii Adunari Nationale. Unde se naste un Brutus, trebuie sa moara un Cezar. Brutusi avem destui. Cine va gasi un Cezar?