Richard de Cazangic

In familia pictorului Iurie Matei am ajuns in ziua in care Salvador Dali ar fi implinit 100 de ani, iar Richard Matei facea exact 8 luni. Salvador Dali nu a avut cum sa–l cunoasca pe tatal lui Richard, pictorul Iurie Matei care, la distanta de aproape un secol, aduce in Moldova imaginea lui Dali. Critici de arta spun ca in creatia lui Matei se intrevad mai multe afinitati cu marele suprarealist. Pictorul, insa, spune ca este incantat de creatia maestrului, dar in viata nu ar vrea sa–i urmeze destinul. „A fost un nefericit, mai ales in dragoste, desi era considerat un alintat. A suferit nespus, in lumea sa interioara”, spune Matei. Tot in ziua in care implinea exact 8 luni, Richard, numit de parinti de Cazangic, a luat in maini, pentru prima data in viata sa, cateva pensule. S–a uitat la ele, „le–a gustat” si a ras vesel...

Familia lui Iurie Matei este tanara, avand doar 17 luni. Intemeierea ei a fost anticipata de sase ani in care cei doi au incercat sa se cunoasca. Natalia Trandafir, acum Matei, era, pe atunci, proaspata absolventa a Colegiului de drept. S–au intalnit absolut intamplator, in usa unui birou notarial. Era un timp fara anotimp.

Iurie Matei: Venisem la altcineva, insa mi–a deschis Natalia. Am inteles ca ea este cea cu care as dori sa–mi impart viata.

Natalia Trandafir: Pur si simplu, am iesit sa deschid usa in locul altcuiva. Nu–l cunosteam si atunci, in prima zi, nu mi–am imaginat ca am putea fi impreuna.

Au urmat ani in care Natalia a invatat teorii si legi la facultatea de drept, in speranta ca, vreodata, ar putea face si ea dreptate in lumea asta.

Intre timp, Iurie a reparat stele, a vandut vise, a cumparat lacrimi de poet, a sapat fantani, a negociat o inima de caine, a cumparat zapada si a vandut regi — toate din marea sa colectie. Pe unii i–a dat in schimbul unui val de mare. Oricum, regii erau multi, dar, fiind neinsufletiti, acestia nu–l mai ajutau la nimic. Intr–o zi a vrut sa le declare razboi. Exact atunci cand incepu sa–si inalte o cetate de aparare, a mai descoperit ceva in ochii Nataliei. Au stat de vorba. Si–au spus cuvinte calde, caci altfel de vorbe nu cunoscusera in viata lor. I–a vorbit despre intentia sa de a le declara razboi regilor, insa Natalia l–a rugat sa zaboveasca. I–a zis ca, probabil, are nevoie de un altfel de rege. Era un copil in ochii lui, dar a crezut–o. De altfel, cum ar fi putut pune la indoiala vorbele unui copil? Astfel, artistul Matei a luat–o pe Trandafira, a impodobit–o in alb si, asezand–o in cea mai luxoasa limuzina din Chisinau, a luat–o cu el. Pentru totdeauna. Era sigur ca, impreuna, vor putea face un rege. Asa, chiar in acea zi, a fost conceput Richard.

Il purtau cu ei, peste tot, dar au avut nevoie de noua luni ca sa–i vada ochisorii, gurita, degetelele si, mai ales, sa–i auda glasciorul. Odata venit pe lume, Richard le–a inlocuit linistea, tacerea si, de ce nu, timpul pierdut (uneori). El are nume de rege si, inconstient deocamdata, solicita, in raport cu sine, un tratament regal.

Natalia: De la Richard incoace, viata mea s–a schimbat foarte mult. As putea face orice pentru el. Negresit.

Iurie: Diminetile, cand ies din casa, il privesc pret de cateva clipe, chiar daca doarme. Ma straduiesc sa–i pastrez imaginea pe parcursul intregii zile. Stiu ca de nu reusesc, timpul trece fara rost.

Desi a participat la numeroase expozitii, a realizat lucrari demne de a ocupa un loc in prestigioase colectii personale din Olanda, SUA, Franta, Israel, Germania, a realizat scenografia la mai multe spectacole, a calatorit si a vazut o buna parte din glob, aparitia lui Richard, spune Iurie, depaseste tot ce a trait pana acum.

Natalia nu–si doreste nimic mai mult. Poate doar o sora pentru Rege. “Ma simt implinita si fericita. Am incredere in ei si sunt gata sa le daruiesc viata mea”, spune Natalia.

Iurie, insa, are un vis, si despre acesta prefera sa vorbeasca mult, exact cum isi istoriseste cea mai impresionanta amintire din copilaria sa — cea despre taica–sau, care avea mare grija ca micul Iurie sa nu inghete la sanius. „Imi descheia centura, imi scutura pantalonii, primeam, uneori, o palma la fund si fugeam mai departe...” Aceasta se intampla acum trei decenii, la Cazangic, intr–o familie de gospodari. Tot de satul sau de bastina, adica de Cazangic, e legat si visul lui Iurie Matei, trait pentru familia sa. „Acolo am sapat o fantana si tot acolo imi voi face atelierul. Acolo, Richard va fi rege. Richard de Cazangic”.