Nr. 5
26 august 2004
Forum    
Redactia


Petru Amariei

24 august — un camp minat pentru demnitatea noastra

Augustul post–sovietic este luna celor mai sensibile evenimente pentru R. Moldova. Iata de ce, probabil, guvernarii comuniste ii este atat de dificil sa se descurce in aceste evenimente si sa le inteleaga menirea si rostul. Paradoxal, dar si in acest 2004, dupa 13 ani de la declararea independentei R. Moldova fata de Rusia, oficialii comunisti de la Chisinau au mers, pe 24 august, sa depuna flori si la monumentul lui Stefan cel Mare, si la memorialul gloriei militare al armatei sovietice care, in rezultatul operatiunii Iasi–Chisinau din 24 august 1944, transformau Moldova lui Stefan cel Mare, de dincoace de Prut, in colonie ruseasca.

Nu stiu ce cred oficialii, dar este total defectuos din punct de vedere moral sa mergi sa dai onor Marelui Voievod ;I paralel sa detesti testamentul prin care Stefan cerea urmasilor sai, pentru cazul in care nu vor putea rezista amenintarilor externe, sa inchine Moldova oricui, “numai nu rusilor, pentru ca rusii vin si nu se mai duc”. Ceea ce face si promoveaza in societate, prin exemplul ei personal actuala guvernare, se cheama blasfemie. Sigur, ar fi o eroare de competenta sa negam existenta operatiunii Iasi–Chisinau in istoria celui de–al doilea razboi mondial. Tot asa, cum o eroare este si faptul interpretarii operatiunii ca actiune “de eliberare a R. Moldova de sub ocupatia germano–fascista”. Insusi Pactul Ribbentrop–Molotov deconspira faptul ca nu Germania ci Rusia a pretins Basarabia. Dar, sa admitem ca nemtii au fost “ocupantii”. Si atunci ma intreb, de ce istoriografia desovietizata de la noi si populatia civila a R. Moldova nu remarca nicaieri, in cazul nemtilor, acte de teroare, violenta, agresiune, vandalism, imixiune sau alte interventii specifice unui act de ocupatie. Oricat ar parea de reprobabil pentru “unii”, dar nemtii au facut impresie buna in Moldova si la venire, si la plecare, ceea ce n–au avut in plan sa demonstreze rusii nici la momentul venirii si cu atat mai mult la plecarea care demult intarzie. Ba mai mult, Rusia s–a incumetat sa mai declanseze intre timp un razboi la Nistru, de data aceasta unul direct cu Moldova.

Memoria este un lucru peste care nu poti trece oricum, nici chiar cu armata. Si–atunci, de ce ne prefacem a uita ca perioada post–belica, imediat urmatoare “eliberarii” sovietice s–a soldat pentru Basarabia cu foamete organizata, colectivizare fortata si deportari in masa, cu dezintegrarea de la Moldova (deja sovietica) a Sudului Basarabiei si Nordului Bucovinei, cu rusificarea abuziva a domeniului public si sechestrarea limbii, istoriei si scrisului romanesc, cu lagare de concentrare, case de nebuni, discriminari…

La Serpeni, populatia isi aminteste azi, ca totdeauna, ca nemtii, inainte de a incepe operatiunea Iasi–Chisinau, au evacuat toata populatia satelor din zona de lupta, iar la Mingir localnicii povestesc cu groaza cum sovieticii, in aceeasi perioada “44, bagasera pe prima linie premilitari basarabeni fara pregatire militara adecvata si ii manau “la atac” sub amenintarea armelor, transformandu–i, de fapt, in scuturi vii pentru ei. “Erau cositi ca spicele, de nici nu dovedeau sa cada la pamant si ramaneau ca snopii in picioare rezemati unul de altul”. Cine oare sa le fi onorat moartea celor de la Mingir, daca Voronin , Tarlev si Ostapciuc erau preocupati de decorarea “sovieticilor” si festivitati pompoase la Serpeni?…La momentul apropierii armatelor sovietice de Chisinau, nemtii, se stie, au parasit orasul pentru a–l salva de distrugeri. A intervenit, insa, aviatia rusa si orasul a fost bombardat si transformat in ruini, pentru ca, ulterior, istoriografia sovietica sa poata califica intrarea in Basarabia ca “misiune eroica eliberatoare”. Maniera nu era una noua. Este cunoscut in acest sens precedentul Suvorov de la Ismail. Desi Ismailul fusese cucerita gratie moldovenilor din cetate, care au deschis rusilor portile fortaretei, Suvorov telegrafia Ecaterinei: “Nu a existat cetate mai puternica decat Ismailul, dar Ismailul a cazut.” Asa–si scriu marile imperii “marile” lor istorii. Rusii, de fapt, au deprins perfect meseria de a–si scrie propria istorie prin reinterpretarea evenimentelor si rescrierea istoriei popoarelor dominate.

Falsul istoric, ca si minciuna in general, nu te poate sluji la nesfarsit si la,

momentul cel mai nepotrivit, el devine nu doar inutil, ci chiar si contraproductiv. Gratie acestei reguli, “24 august” nu poate avea loc in viata sau memoria noastra, pentru ca el nu are nimic cu trecutul nostru national si, cu atat mai mult, cu viitorul nostru. Chiar daca acest lucru scapa oficialitatilor comuniste si neocomuniste de la Chisinau. Chiar daca acest lucru nu convine Moscovei, sau nu a putut fi inca perceput de soldatii si ofiterii celui de–al doilea razboi mondial — ostatici ai politicilor imperiale mondiale, lansate de clicile comunista si nazista, una mai criminala decat alta in raport cu omenirea. La ce bun, ma intreb, sa ne asumam obligatia de a onora si a duce cu noi in secolul 21, ca pe un pacat care nu ne apartine, acest “24 august 1944” care contrazice, de altfel, Actul Independentei R. Moldova din 27 August 1991? In esenta sa, “evenimentul” nu este decat o repetare a raptului Basarabiei din 28 iunie 1940 (Pactul Molotov–Ribbentrop), cu singura deosebire a imprejurarilor in care s–a savarsit acesta. Asta ar fi, de fapt, ceea ce trebuie sa retinem noi si ce trebuie sa stie o lume toata despre “evenimentul 24 august “44”. In cazul in care vom reitera, ca si papagalii pelerini de la carma statului, formulele pro–sovietice pentru actul politico–militar din 24 august 1944, nu vom face decat sa perpetuam starea minata a demnitatii si integritatii noastre nationale. Un popor care se respecta si are aspiratia viitorului nu se poate edifica decat pe adevaruri istorice si niciodata pe interpretari istorice. Aceasta regula este universala si nimeni, mai ales R. Moldova care se confrunta cu probleme de identitate, nu are dreptul sa devieze de la ea.

In linii mari, problema noastra de–acum nu trebuie sa fie acest “trecut postbelic”, ratat pentru o istorie nationala productiva. Problema noastra de acum este viitorul nostru. Iar pentru aceasta avem nevoie de o curatenie sanitara in istoria noastra de dupa 1944, care e una nenaturala, deformata, absurda, antihrista. falsa, sterila etc. si dupa care nu ne mai poate lega de Est nimic decat regretabilele amintiri ale unei mari tragedii nationale si speranta in pocainta fata de noi a “noii Rusii”, daca Rusia va fi capabila vre–odata sa renunte la aspiratia sa imperiala.

“Cea mai mare gresala pe care o face conducerea Rusiei, in contextul noii politici mondiale, este ca incearca sa transfere vechile sale aspiratii revansarde tinerei generatii”, consemna nu demult la “Europa Libera” cineva din liderii de opinie din Rusia. Sigur ca ne–am dori ca Rusia sa poata lasa pe pamantul Moldovei, macar cu incepere din secolul 21 si altfel de amintiri despre ea decat complexe memoriale militare, tancuri si alta tehnica militara cu titlu de monument.

Acum cativa ani, eram intr–o delegatie in Germania de Vest. Tara nemtilor e o tara de poveste. Nu–ti vine sa crezi ca o tara, facuta una cu pamantul in 1945, putea renaste atat de frumos. Era pentru prima data in viata mea cand regretam adanc faptul ca cel de–al doilea razboi mondial l–au pierdut nemtii.

Aceasta optiune nu are nimic cu regimul lui Hitler. Soarta regimurilor, pana la urma, este aceeasi: sa cada ireversibil. Si ar fi cazut si cel al lui Hitler exact cum a cazut si cel sovietic. In schimb, distanta dintre noi si Germania ar fi fost, astazi, cu totul alta. Si am fi fost scutiti de mai multe “poveri istorice”, inclusiv “sarbatori” tip 24 august, precum fusesem scutiti de cea din 2 august 1940. Si poate ca nici de ziua de 27 august nu am fi avut nevoie. Insa nu a fost sa fie. Si daca dupa “evenimentul” din 24august 1944 Moldova a mai avut nevoie de o eliberare suplimentara, Actul Independentei din 27 August 1991, cea din “44 nu mai poate incape in calendarul sarbatorilor noastre nationale. Nici azi, nici maine, niciodata.


Judecarea lui Smirnov de Tribunalul de la Haga
Problema transnistreana implineste in curand o patrime de veac. Toti cei trei presedinti ai Republicii Moldova, cei doi presedinti ai Federatiei Ruse, presedintii OSCE, CE, UE, NATO — s–au implicat pe masura abilitatilor si competentelor in solutionarea acestei probleme Continuare 

24 august — un camp minat pentru demnitatea noastra
Augustul post–sovietic este luna celor mai sensibile evenimente pentru R. Moldova. Continuare 

Smirnov si impostorii — acceptati de autoritatile Moldovei
Judecator CEDO: “Eu inca nu inteleg. Ei au organizat un proces neconstitutional. Nefiind numiti legitin ca judecatori, ei sunt impostori si detin acolo ilegal cetatenii R.Moldova. Vreau sa inteleg de ce, daca ei vor veni la Chisinau, vor fi liberi de orice ancheta?” Continuare 

Ziarul de Garda
Redactia nu poarta raspundere pentru continutul si corectitudinea anunturilor publicitare
ziaruldegarda@yahoo.com