Nr. 5
26 august 2004
Forum    
Redactia


Foto autor

Alina Radu

Copilaria

— Nu avem nici mama, nici tata, nici casa. Orfelinatul este tot ce ne–a ramas si nu avem unde pleca.

Acesta e refrenul rostit si prin somn de copiii de la Tighina, pe parcursul ultimelor saptamani. Datorita lectiilor de la scoala, ei mai credeau ca abandonul parental este compensat prin grija patriei. Dar in aceasta vacanta au aflat ca ei nu exista pentru conducerea tarii. Nici un ministru, nici un presedinte al nici unei tari nu le–a trecut pragul. Astfel, copiii orfani au inceput sa creada ca tara lor e OSCE si ca vacanta adevarata e pe planeta UNICEF.

Din ziarele virtuale ale lumii, aflu ce fac alte tari pentru copiii lor. Gasesc Constanta si intreaga Romanie, scaldand in sampanie ecranele olimpice de pe care zambesc cei mai iubiti copii romani ai zilei de azi: Catalina Ponor, Daniela Sofronie, Monica Rosu, Oana Ban, Silvia Stroescu, Alexandra Eremia.

Aflu ca in SUA megareteaua de magazine “Wallmart” a facut mari reduceri de pret pentru uniforme si rechizite scolare, iar parcurile de distractii ofera aproape gratis bilete pentru copiii care se bucura de ultimele zile de vacanta.

Guvernul Indiei a decis sa ofere alimentatie gratuita elevilor din familii sarace, in Singapore sunt acum majorate alocatiile pentru ingrijirea noi–nascutilor, actrita Julia Roberts asteapta doi gemeni pentru care are de toate, iar copiii Nilului au creat un film despre Africa lor draga.

Ca prin contrast, orfanii de la Tighina privesc tot mai tristi din fotografiile plasate pe web de presa internationala. Tot mai obosit arata in pozele din Internet si presedintele Voronin, in pofida recentei sale vacante, pe care a petrecut–o departe de zona de razboi. O fi vazut si el in Europa ca pruncii altor tari au vacanta si au parte de dragostea paterna a tarii in care cresc. Mai apoi, intors recent din “razboiul inscenat” de la Serpeni si–a amintit fara sa vrea de propria sa copilarie. Era tot razboi si era tot in Transnistria. I se face dor de mama si de casa parinteasca de la Corjova. De cand e presedinte nu a mai ajuns pe acasa. Nu–i permite Smirnov. Nu poate intra in Transnistria, asa cum nu pot iesi copiii ceea din orfelinat. Se simte stramtorat si ar vrea sa faca macar ceva pentru mama lui, pentru copiii orfani ai tarii lui. Dar tot ce face depinde de o linie telefonica, de “kremliovka”, care tace amenintator acum. Presedintele nostru mai rabda si asteapta ceva. Copiii lumii isi incheie vacanta. Tighina mai e in asediu. Noi stam de Garda.


Copilaria
— Nu avem nici mama, nici tata, nici casa. Orfelinatul este tot ce ne–a ramas si nu avem unde pleca. Continuare 

Zbor de–asupra cuibului MAI
Nota: Acest caz este despre un anchetator al Comisariatului de politie Buiucani, care dupa ce a intors “mita” pe care i–o impinsese un avocat, a fost etichetat de colegi drept “nebun”, iar comisarul l–a trimis la spitalul de boli nervoase. Continuare 

Ziarul de Garda
Redactia nu poarta raspundere pentru continutul si corectitudinea anunturilor publicitare
ziaruldegarda@yahoo.com