Lupta cu spaga
Acum cateva zile, pe peretii unui liceu din Chisinau aparu scris cu litere mari, de culoare neagra: "Profii iau mita!" Ce-i drept, in acest scurt mesaj se strecurase o grava greseala gramaticala, motiv din care ma gandeam ca, fara mita, autorul acestui rand ar fi putut ramane repetent, cel putin pentru un an. Mi-am zis: daca nu ar fi dat ciubuc, n-ar fi avut de unde afla ca "profii iau mita". Pe de alta parte, daca profii nu ar fi luat, acea inscriptie nu ar fi fost hasurata peste noapte, astfel incat, pe fatada liceului, sa nu ramana nici urma de dovada.
Marti dimineata, la 10 august, cutreieram imprejurimile Pietei Centrale din Chisinau, incercand sa aflu de ce conditii beneficiaza taranii, atunci cand vor sa-si comercializeze produsele agricole crescute cu truda lor. Insirati pe la porti, acestia nu-si dadeau rand sa se planga de amarul fiecarei zile de piata. Era 6.00, dar nici urma de somn in ochii chinuiti ai interlocutorilor mei. "Aproape ca nu dormim, cand avem de venit la piata, si tot degeaba", explica ei. "Mai rau decat vama de pe Nistru", spune un taran mucalit, povestind cum, pe de o parte, precupetii, iar pe de alta parte, agentii de paza, angajati ai Pietei Centrale, le vin de hac celor care, dupa ce si-au adunat roada crescuta, vor s-o comercializeze tot ei, ca sa nu iroseasca nici un banut. Oamenii presupun ca angajatii pietei sunt complicii precupetilor. "Ei creaza o stare de stres printre proprietarii de produse agricole. Speriata, lumea accepta sa-si dea marfa la pret de nimic", spune o femeie de prin Hancesti despre care aflu ca, asistenta medicala fiind, mai munceste cateva hectare de pamant, crescand legume. Dupa ce alearga zile si nopti, intre pacienti si sapa, biata femeie ajunge la portile pietei, unde demnitatea sa de om, dar si toate planurile, ticluite din timp, se fac una cu pamantul. "Vedeti cum cara?", imi arata un barbat trudit spre un grup de angajati ai pietei, purtand ecusoane "falnice" in piept, care duc din greu niste lazi cu rosii. "De nu le dai, nu te lasa in pace, te alunga de aici, tipand ca nu avem voie sa vindem", continua alt taran.
"Daca aici, dupa cum spuneti, vanzarea e interzisa, cum ati luat rosiile si de ce fugiti cu ele", ii intreb. "Nu cumva credeti ca le-am luat? Le-am cumparat", imi arunca din mers un barbat pe ecusonul caruia era scris numele Veaceslav Vasluian, in timp ce ticseste rosiile in portbagajul unei limuzine de culoare deschisa. Un episod de tot deliciul pentru un ziarist! Scot din husa camera foto, incercand sa "prind" argumentul... Pe loc, barbatii cu ecusoane uita de bietii tarani si, in stil detectiv, incep "urmarirea generala". Un aparat de radio, dintr-un automobil incarcat cu varza, anunta ca la Chisinau s-a facut ora 7.00. Dupa poarta Pietei, "detectivii" reusesc sa-si ajunga din urma "victima". Uitand ca taranii ar putea vinde in voie cateva kg de vinete sau de ardei, unul, mai "iute" din fire, imi smulge geanta de pe umar, incercand sa-mi ia camera. Ii explic ca este inutil sa procedeze astfel cu un ziarist. Mai mult, i-am propus sa-i dau geanta cu conditia ca, in judecata, va recunoaste ca mi-a furat-o. Nervi si spuma! Reusesc sa-i citesc numele de pe ecuson: Mihai Cataraga. "Vreau sa ajung la director!", ii spun in clipa in care alt coleg al "agentului" Cataraga se apropie, incercand sa-l calmeze. Insotita de acesta, ajung la Directia pietei. Ce a urmat - e deja alt subiect, despre care, poate, voi scrie alta data, or, aici, vroiam sa dezvalui rolul imens pe care il ocupa spaga in viata noastra. De la maternitate, pana la ultima suflare, spaga deschide usi, debaricadeaza drumuri, acorda sanse, aprinde lumini sau face intuneric.
Ne intrebam: ce poate face Ziarul de Garda in lupta cu spaga? Poate SPUNE ADEVARUL despre functionari, demnitari, amatori de spaga de tot soiul, despre institutii si ministere in care spaga rezolva orice problema. Scrieti-ne, povestiti-ne despre profitorii de spaga. Si, nu in ultimul rand, REFUZATI SA DATI SPAGA!
