Nr. 3
12 august 2004
Forum    
Redactia


Foto autor

Alina Radu

Rusia trage cu tancurile in noi

Continuam publicarea marturiilor din dosarul Ilascu. Veti putea citi articole in aceasta rubrica pana la momentul in care conflictul transnistrean va fi epuizat. In numarul viitor cititi ce au declarat martorii despre activitatea vamilor transnistrene.

"In timpul conflictului din 1991-1992, fortele fostei Armate a 14-a (care s-a supus pe rand URSS, CSI si Federatiei Ruse) dislocate in Transnistria au luptat din numele fortelor armate transnistrene. O mare cantitate de armament a fost transferata benevol separatistilor din depozitele Armatei a 14-a. Mai mult, in timpul confruntarilor dintre autoritatile R. Moldova si fortele separatiste, conducatorii Rusiei i-au sustinut pe separatisti prin declaratiile lor politice".
(8 iulie 2004, Decizia CEDO)

CEDO: In timpul conflictului din 1991-1992, ati fost prim-viceministru (n. red. – de Interne). Cunoasteti mai multe despre transferul echipamentului militar din Armata a 14-a catre fortele transnistrene?

Victor Catana: Da, in virtutea activitatii mele ca prim-viceministru de Interne, practic, am participat la toate comisiile de conciliere privind aplanarea conflictului armat pana la razboi, in timpul razboiului si dupa razboi. Datorita acestei functii, dispun de informatiile respective, anume despre transferul de armament din arsenalele Armatei a 14-a, pe urma a Grupului operativ rus catre fortele separatiste.

Pana la razboi, a fost emis decretul lui Smirnov privind trecerea in supunerea Tiraspolului a tuturor formatiunilor militare care se aflau pe teritoriul Transnistriei. Asa au inceput practic transferurile masive catre formatiunile paramilitare. A inceput aceasta si de la hotararea Sovietului Suprem al Uniunii Sovietice, cand in fostele republici sovietice au fost introduse formatiuni de sprijin al organelor de drept in mentinerea ordinii. In Transnistria au aparut mai multe formatiuni paramilitare de felul acesta, care au fost dotate cu armament, cu mult inainte de conflictul armat. Dispunem de informatii ca, din decembrie 1991 si pana in martie 1992, fostul comandant al Armatei a 14-a, Iakovlev, a inceput transferul de armament catre aceste formatiuni, care, mai mult ca atat, a continuat cu aparitia diferitilor mercenari cazaci, persoane cu antecedente penale, pentru care se transfera acest armament. De la inceputul razboiului, de la 2 martie 1992, aceste transferuri au luat un caracter masiv. Probabil, toate formatiunile paramilitare - in primul rand, Garda transnistreana, care mai apoi a devenit Ministerul Apararii al Transnistriei, formatiunile de cazaci, celelalte formatiuni - au fost dotate, practic, cu pistoale automate, mitraliere, masini blindate. In timpul razboiului, unitati militare intregi, care erau dotate cu tehnica, cu armament (sa se tina cont si de faptul ca batalionul de genisti din Parcani a trecut deschis cu tot efectivul si toata tehnica de partea Transnistriei), 18 tancuri T-64 au fost toate donate separatistilor care au luptat impotriva fortelor de mentinere a ordinii de drept ale Republicii Moldova... Mai apoi, dupa razboi, acest proces a continuat fie prin intelegeri reciproce, fie chiar prin hotarari de guvern ale Federatiei Ruse si ale Transnistriei.

CEDO: Ati putea aprecia responsabilitatea Federatiei Ruse in acest conflict?

Ilie Ilascu : Consider ca, in mare parte, responsabilitatea pentru ceea ce se intampla in Transnistria, ii revine Federatiei Ruse, in primul rand, pentru ca a declansat acel razboi din 1992, impotriva tanarului stat Republica Moldova. Armata a 14-a a luat parte activa la agresiunea impotriva tanarului stat, Republica Moldova. A inarmat unitatile para-militare din Transnistria cu circa 30.000-35.000 pistoale automate, au fost transmise 16 tancuri, 8 elicoptere de lupta MI 24, MI 8 si altele. Bine, sa admitem ca armele usoare ar fi putut fi procurate din alta parte, dar de unde aveau tancuri, cele 64 de blindate, sisteme GRAD, care nu puteau fi cumparate de la orice piata?!

CEDO: Puteti sa ne spuneti ceva despre marimea trupelor care au participat in luptele din 1992?

Costas: In ce priveste munitia, armamentul, e nevoie de o mica precizare. In partea dreapta a Nistrului nu exista nici un tanc, nici o baterie de tip GRAD, aruncatoare de obuze, rachete si alte munitii de acest gen. In partea stanga a Nistrului existau trei batalioane de unitati GRAD. Erau detasamente si companii inarmate cu aruncatoare de mine, aruncatoare de grenade, TAB-uri, avioane din sistemul "DOSAAF", care erau implicate in conflict, elicopterele din Armata a 14-a erau folosite, erau folosite tancurile. Armata a 14-a, la momentul cand s-a facut despartirea patrimoniului armatei sovietice, avea in partea stanga a Nistrului doua regimente, 124 de tancuri "T 72". Armata 14-a era desfasurata de-a lungul Nistrului, incepand de la Camenca si terminand cu Slobozia, de-a lungul raului aveau depozite. Sigur ca situatia era penibila.

La dispozitia separatistilor in Transnistria erau, dupa datele care le avem, 30 de tancuri, 50 de unitati de artilerie grea, grupe tactice de artilerie care erau pregatite destul de bine si in toate directiile; erau 4 directii in directia Chitcani, in directia Bender, in directia Cosnita, in directia Cocieri, care erau dirijate si organizate de ofiterii activi. O sa mai dam un exemplu: au avut o intalnire, pe data de 11 si 21 mai 1992, la Cocieri, au fost atacuri destul de frecvente cu tancuri, cu BTR-uri, cu IMR-uri, cu artilerie grea, cu lansatoare de mine, de 6 si 120 de milimetri. La Roghi a fost la fel.

Alexandru Tanase: Ati vazut trupe militare rusesti, ma refer la echipament militar, masini blindate, tancuri care poarta insemnele armatei ruse (ma refer la steagul tricolor rusesc, nu la insemnele Uniunii Sovietice), dislocate in afara cazarmelor sale de baza?

Stefan Uratu: Da, am vazut si nu o singura data. Incepand cu septembrie 1990, cand s-a proclamat republica separatista, teatrul din Tiraspol - acolo au avut loc aceste evenimente - era, deci, sa zicem asa, amenajat cu doua tanchete si doua tancuri. Erau puse de o parte si de alta. Pe atunci, republica nici nu exista, dar exista armata a 14-a, cea care a amplasat acest armament acolo. Din timpul razboiului sunt si trofee, doar 5 tancuri au fost distruse de politia moldoveneasca si sunt fotografii din presa de atunci. De asemenea, in aprilie 1992, am fost telefonat la Tiraspol de catre viceprim-ministrul de atunci, Constantin Oboroc, care mi-a spus sa vin la Chisinau pentru a participa la dialogul privind solutionarea conflictului transnistrean la care participau Moldova, Ucraina, Rusia si Romania. Pe atunci la Bender era razboi, totusi, am gasit o masina de ocazie pana la calea ferata. De acolo, soferul mi-a spus ca mai departe nu ma poate duce. Am coborat si am mers asa pana in apropierea Varnitei. Am vazut acolo foarte multe blindate, tancuri pe antena carora era tricolorul rusesc, iar pe altele era bicolorul separatist, verde-rosu. Cand am venit la Ministerul Apararii, unde erau purtate tratativele, am adresat ministrilor de Externe care participau, inclusiv Kozirev si Netkaciov care era comandantul Armatei 14-a atunci, un protest fata de faptul ca Armata a 14-a este implicata in mod direct in razboi, fiindca eu am vazut, nemijlocit, unitati militare, tancuri si blindate care au iesit din pozitiile lor si participa la razboi.

Iar odata, in 1992, venisem la localul securitatii de la Tiraspol pentru a-l cauta pe Konovalov, viceprimarul de Caragas. Asta a fost cu o zi inainte de arestarea mea, pe 1 iunie, am fost siliti sa iesim din acest local si de-acolo a iesit o persoana foarte importanta. Initial, eu nu l-am cunoscut cine e, dar presedintele colhozului din Caragas ma intreaba: Il cunosti? Asta este Makasov, care a vizitat pozitiile republicii separatiste si a spus ca, cu asemenea armament, separatistii nu vor putea tine piept fascistilor romani si ca el le va trimite ceva mai important, armament mai bun pentru ca sa poata face acest lucru. Cunosc ca, mai tarziu, el a expediat din Rusia circa 100 de unitati PTURS, rachete antitanc dirijate prin radio, dar au ajuns la Tiraspol numai 15 din ele. De asemenea, cunosc soldatii, ofiterii armatei a 14-a din declaratiile, inclusiv ale lui Dakov, ministrul industriei usoare de la Tiraspol. El a marturisit ca ofiterii armatei 14-a se imbracau in civil, sau imbracau uniforma rmn si luptau pentru apararea intereselor, cum declara el, ale Rusiei impotriva Moldovei. Prin luna aprilie 1992, au fost 5 distruse tancuri si omorate 5 persoane: un ofiter si patru soldati ai armatei 14-a, au fost adusi de pe front si chiar studentii au vazut procesiunea de ramas bun cu cadavrele care trebuiau sa fie expediate in Federatia Rusa, la Moscova.

CEDO: Puteti descrie pe scurt relatia dintre Armata a 14-a si aceste evenimente?

Anatol Taranu: Pot sa va spun ca dupa informatiile pe care le-am primit de la ministrii nostri, existau banuieli ca Armata a 14-a a intervenit in evenimentele de la Bender de partea separatistilor. Pot sa aduc un exemplu: pe data de 20-21 iunie, cand primele detasamente ale armatei nationale plecau la Bender, un pluton de ostasi ai Armatei Nationale au fost introdusi in Bender intr-un autobuz civil. De fapt, ei aveau asupra lor numai arme usoare, armele din dotare. Ei au fost atacati cu mitraliere din doua parti. Din partea cetatii, drumul care ducea spre podul care unea Benderul cu Tiraspolul trecea intre cetatea de la Bender si regimentul batalionului de geniu; ambele aceste obiecte militare se gaseau in jurisdictia si in zona Armatei a 14-a. Anume din aceste obiecte militare s-a tras cu foc de mitraliera asupra acestor autobuze, fiind ucisi peste 20de soldati ai Armatei Nationale.

Alexandru Tanase: Dumneavoastra ati spus ca nu aveati atunci informatii privind implicarea Armatei a 14-a. Cand ati intrat in posesia acestor informatii?

Dumitru Postovan: Am privit un film, pe un canal rusesc, NTV sau REN TV, unde s-a spus ca generalul Lebed a venit in calitate de colonel, cu Gusev, si a oprit el de fapt razboiul, despre asta s-a anuntat pe un canal rusesc. Asta a fost sambata, tin minte, pe 19 iunie, dar marti, in Parlament a venit presedintele Snegur si el ar fi spus despre lucrul acesta poate nu atat de concret, despre Gusev nu se stia atunci ca ei participa, de unde au luat tancuri, de pilda, ca Transnistria nu trebuie sa aiba tancuri si, mai nou, ca suntem in stare de razboi cu Rusia. Iata asa presedintele Snegur a spus lucrul acesta.

Alexandru Tanase: As vrea sa citez un document. In 22 iunie 1992, ministrul Afacerilor Interne al R. Moldova, dl Antoci a prezentat un raport in fata Parlamentului Republicii Moldova, care reflecta cronologia evenimentelor din 19, 20, 21 iunie din orasul Bender. Am sa citez doar cateva secvente. "In 20 iunie, ora 20,50, in orasul Bender si-au facut aparitia opt tancuri. In 20 iunie, ora 22,26, doua tancuri si gardisti s-au oprit pe podul de peste Nistru. Sau, in 21 iunie, ora 9,49, din directia cazarmelor gardistilor s-au deplasat doua tancuri cu emblema rusa si patru blindate". Pot sa citesc integral raportul. Considerati Dumneavoastra ca informatia prezentata de ministrul de Interne in Parlamentul R. Moldova nu este o informatie oficiala?

Dumitru Postovan: Pentru a intenta dosar penal, trebuie chestiuni concrete. In cazul acesta, contra cui trebuie sa intentam dosarul acesta penal? Dumneavoastra asa ma intrebati.

CEDO: Puteti spune daca trupele armatei a 14-a au participat in luptele din 1992?

Mircea Snegur: Eu nu pot afirma ca trupele, ca atare, au participat, insa faptul ca tancurile din dotarea Armatei a 14-a au participat, mai ales in timpul conflictului sau, cum se spune, al operatiei de la Bender, au fost cadre care le-a vazut toata lumea, tancurile au trecut podul la Bender, pe urma s-au intors inapoi, deci, au fost astfel de implicatii.


Rusia trage cu tancurile in noi
Continuam publicarea marturiilor din dosarul Ilascu. Veti putea citi articole in aceasta rubrica pana la momentul in care conflictul transnistrean va fi epuizat. Continuare 

Teleradio fara Fond de aur
In semn de solidaritate cu revendecarile protestatarilor de la "Teleradio-Moldova", un grup de savanti lingvisti a inaintat actualei conduceri a Companiei publice "Teleradio-Moldova" un ultimatum Continuare 

Ziarul de Garda
Redactia nu poarta raspundere pentru continutul si corectitudinea anunturilor publicitare
ziaruldegarda@yahoo.com