De mai multe luni ma chinuieste un gand. Un gand bizar, care seamana mai degraba cu o idee de copil nevinovat, pe care mama l-a pus la colt in semn de pedeapsa, iar el, ca sa-i treaca de urat, deseneaza peretii proaspat vopsiti. Isi recunoaste vina, intelege ca n-a trebuit sa sara gardul la vecini, ca sa-si umple sanul cu pere, dar isi mai da bine seama si ca, de nu va intra in cardasie cu cei de seama lui, va fi tratat ca un las. Cunoaste deja consecintele si s-a obisnuit cu ele, asa ca cele trei ore petrecute intr-un ungher desenat nu mai pot fi interpretate de el drept o pedeapsa.
Acest gand imi sfredeleste ratiunea din ziua mortii celui despre care lumea crede ca ar fi trebuit sa-mi fie cel mai mare dusman – Ion Gonta. Nu este crestineste sa-l pomenesc acum cu hula si ranchiuna, desi, atunci cand lumea il petrecea in ultimul sau drum, ma tot rodea sa arunc dupa el, odata cu tarana, si mesajul cu care va trebui sa-l intampine sus, in Ceruri, tatal meu. Am invatat sa iert, sa uit si sa ma rog pentru linistea sufletul sau si a familiei sale. Feciorul si fiica lui cauta disperati un adapost in care sa se fereasca de ochii societatii. Un fost amic si coleg de-al lui Gonta imi spune ca ochii fiicei decedatului nu se mai usuca de lacrimi. La fel de mare este si durerea sotiei, singura, poate, care l-a respectat si l-a inteles, dar si singura care ar fi putut sa-l opreasca sa nu sara gardul vecinului, invatandu-l sa se multumeasca cu perele din gradina lor.
Mormantul lui, din sectorul 33 al Cimitirului "Sf. Lazar", putin probabil sa fi fost vizitat vreodata de mai-marii carora le-a slujit. Nici Snegur, nici Lucinschi, nici Voronin nu cred sa fi dat slujbe de pomenire in locasele sfinte, ctitorite de ei. Florile de pe mormant, si ele fara viata, au fost jertfite de acest pamant aidoma unei lectii pe care ar trebui s-o insuseasca cei ce, in timp ce ar trebui sa-si ceara iertare de la buna mama, deseneaza peretii. Pe acestia, insa, ii inteleg, pentru ca aleg intre a fi lasi si a fi pedepsiti. Dar ce te faci atunci cand ajungi sa fii si las, si pedepsit? Spui ca n-ai auzit cand te-a strigat parintele?!
