Nr. 22 (23 decembrie 2004)

Unirea

Mos Craciun in Transnistria

Astazi, in regiunea stanga a Nistrului sunt circa 60 de scoli in care invata circa 50 mii de copii moldoveni. Limba materna a acestora este romana, dar peste 40 de mii dintre ei studiaza in monstruoasa si inexistenta limba moldoveneasca cu grafie chirilica sau in limba rusa. Cele mai norocoase sunt liceele din Dorotcaia si Cosnita si scolile din Parata, Pohrebea, Cocieri si Molovata Noua, – acestea, fiind plasate pe partea stanga a Nistrului, se afla sub jurisdictia autoritatilor legale ale Republicii Moldova. Intr–o lupta acerba sunt antrenate alte 8 institutii de invatamant: liceele "Evrica" de la Rabnita, "Lucian Blaga" de la Tiraspol, "Alexandru cel Bun" de la Tighina, scoala–internat de la Tighina, scolile de la Corjova si Roghi, liceele "Mihai Eminescu" de la Dubasari si "Stefan cel Mare" de la Grigoriopol. Acestea sunt in permanenta persecutate pentru faptul ca instruiesc copiii in grafie latina. Vara trecuta, aceste scoli au fost supuse intimidarilor si procedurilor de inchidere fortata. Totodata, liceul "Mihai Eminescu" de la Dubasari este refugiat de ani de zile la Cocieri, iar Liceul "Stefan cel Mare" de la Grigoriopol a fost refugiat la Dorotcaia. Pana astazi, liceul "Lucian Blaga" inca nu a reintrat in sediul sau de la Tiraspol, de aceea copiii sunt impartiti pe la scolile din Copanca, Tighina si Varnita.

Multi copii care studiaza in scolile moldovenesti cu grafie chirilica din Transnistria, isi fac temele pe acasa in doua randuri de caiete: unul in grafie latina — pentru sine si pentru viitor, altul — in grafie slava, pentru autoritatile scolii si ale Transnistriei. Acesti copii sunt sprijiniti in taina de invatatorii lor, care ii ajuta mai apoi sa mearga la facultati in Moldova sau Romania. Tot mai multi copii transnistreni sunt transferati de parinti in scoli ruse, care au sedii bune si manuale moderne, tiparite recent in Rusia, pe cand manualele de limba moldoveneasca nu au mai fost retiparite dupa caderea URSS, fiind acum doar bucati de carti de prin anii 70–80 si reprezentand ideologia unui imperiu inexistent deja.

Pentru toti acesti 50 mii de copii, dreptul la studii ar fi inaccesibil fara lupta zilnica, alaturi de parinti si bunii profesori. Nu exista nimic mai criminal decat sa limitezi accesul copiilor la educatie si nu exista nimic mai eroic decat sa lupti in fiecare zi pentru carte. Acesti copii au supravietuit agresiunii Tiraspolului si inactiunii Moldovei timp de 12 ani. Ziarul de Garda ramane si la anul alaturi de marii mici eroi ai Transnistriei.

Fara hotare, fara Smirnov si fara Voronin

Cu ajutorul unor oameni darnici si cu refuzul unor egoisti, cu restrictii din partea Guvernului si cu frica de autoproclamati, vinerea trecuta ne–am intalnit cu copiii din 4 scoli din Transnistria.

Itinerarul nostru spre scolile din Transnistria a inceput prin vizitarea agentilor economici, a editurilor, a producatorilor de bunuri pentru copii. Am avut parte de mari deceptii, oferite de cei mai mari producatori de dulciuri si de distractii pentru copii, care ne–au promis zile in sir ca vor acorda cate ceva micilor transnistreni, ca in final sa declare ca n–au nimic disponibil, poate doar ceva stegulete de hartie pe care sunt desenati hamburgheri grasi.

Totodata, marea surpriza ne–a fost oferita de cativa cititori ai nostri, printre care profesorul de istorie Igor Ursu si medicul Vera Sali, care au venit de buna voie si nesiliti de nimeni cu cate o inima mare de abia incapea pe usa redactiei. Totodata, multi directori de intreprinderi care au oferit acestor copii toata generozitatea lor, au facut–o nu pentru ca aveau stocuri de produse in plus, ci pentru ca au si ei aceeasi inima sensibila si mare. Fara acesti oameni generosi, n–am fi trait revelatia pe care am avut–o vinerea trecuta.

Ferindu–ne de soldati, am dat peste Tarlev

L–am consultat pe Tudor Tabunscic de la Societatea de Istorie si Cultura "Transnistria" care ne trece pragul joi de joi, luand ziare pentru el si pentru toata Transnistria. Ne–a propus sa adunam impreuna copiii din patru scoli. Astfel, la scoala din Cosnita au fost invitati copii din Parata, Pohrebea, Dorotcaia si liceul "Stefan cel Mare" din Grigoriopol, refugiat la Dorotcaia. Pe langa Tudor Tabunscic, au dorit sa ne insoteasca si scriitorii Eugenia Bulat si Sergiu Afanasiu, impreuna cu revistele pe care le editeaza – "Clipa Siderala" si "Tribuna Copiilor". Am pornit la drum, avand scrisori de invitatie si garantii redactionale pentru soferul microbuzului care ne–a fost oferit cu generozitate de dl Petru Marza. Teama noastra a tinut de cele doua posturi de pacificatori alogeni de pe podul de la Dubasari, care ar fi putut manifesta o atitudine nu prea permisiva fata de sutele de carti in limba romana oferite de libraria "Pro Noi", editura "Gunivas", Centrul de Informare al Consiliului Europei, Liceul "Prometeu", revistele "Clipa Siderala", "Tribuna Copiilor" si "VIP". In realitate, insa, nu ne–au deranjat decat virtual privirile incrancenate ale soldatilor de pe pod, care nu ne–au oprit, dar ne–au "convins" ca nu e cazul sa ne oprim sa facem poze. Am mers inainte si in vreo jumatate de ora dupa ce trecusem podul ne–am pomenit in Cosnita. Acolo – surpriza mare! – in zi de post si de vineri in centrul satului canta muzica si satul era cuprins de o forfota stranie. Mai tarziu am aflat ca a venit Vasile Tarlev sa taie "cordica" la Casa de Inregistrare a Actelor Starii Civile. La scoala ne–a intampinat directorul adjunct si ne–a poftit in sala de festivitati, inalta si intunecoasa, dar luminoasa de la asteptarea copiilor.

«Taiatul panglicii» a trecut Nistrul

Profesorii locali aratau cam ingrijorati. Aflam ca multa lume de la Cosnita a fost telefonata seara precedenta de reprezentanti ai Cabinetului de la Chisinau si intrebata de ce Ziarul de Garda vine tocmai in acea zi la Cosnita si ce provocare se pune la cale. Administratia satului si a scolii au tot explicat receptorului guvernamental ca jurnalistii au zis ca vin doar cu Mos Craciun si ca n–au sa aduca nici un fel de "politica". Politica a facut–o, de fapt, premierul care a aflat de prin darile de seama ca la Cosnita se finalizeaza reparatia oficiului starii civile si a binevoit, precum ii sede bine unui demnitar de la 2001 incoace, sa calce primul pragul unui local renovat. Oamenii s–au adunat in centru cu gandul ca poate dobandesc ceva, dar Vasile Tarlev nu le–a dat nimic.

Noi ne–am comportat decent si nu am iesit din scoala pana cand premierul a parasit satul. E adevarat ca am fost foarte ocupati, caci cateva sute de copii din patru scoli transnistrene au ce povesti nu o zi sau doua, ci nouazeci si noua, si are ce auzi de la ei nu un ziar, ci o lume intreaga. Eugenia Bulat s–a purtat cu copiii ca si cu niste mici eroi care isi iubesc tara si neamul, le–a oferit carti si reviste, le–a citit versuri de–ale copiilor de pe malul drept si le–a dorit ca "Golgota Romanilor" sa devina un taram nu doar al suferintelor, ci si al fericirii. Sergiu Afanasiu s–a transpus in mintea copiilor si le–a oferit ghicitori cu tot cu raspunsuri, carti, abecedare si, pana la urma, a oferit si tribuna copiilor.

Colindele romanesti au revarsat Nistrul

A venit degraba si Mos Craciun, care a fost darnic de tot. Cantecele, colindele si uraturile romanesti au curs garla de se auzeau pana la Casa (guvernamentala) de nunti si cumetrii din centrul satului. Copiii au fost rasplatiti din plin cu dulciuri, limonada, carti, reviste, casete audio, rechizite scolare, bilete la teatru si cinema. Cateva zeci de ghiozdane si o sanie nou–nouta au fost disputate intre cei mai silitori. Nici un copil nu a fost exclus si nici un copil nu a ramas dator, caci mai mare avalansa de aplauze fierbinti nu au vazut ochii si nu au auzit urechile noastre umblate ani in sir pe la festivitati, incepand cu congresele carmuite de Simion Kuzmici Grossu si terminand cu mitingurile patriotice din ziua de azi. La sfarsit, Mos Craciun era sa fie inghitit de roiul de pui de daci, dar nu am lasat sa se intample asta, caci Mosul nu era de vita laponiana, de care e plin pamantul in zilele de decembrie, ci e student la jurnalism, frate geaman al unei surori care il gazduieste. Deci, Mosul–fratele–studentul trebuia sa fie la timp acasa, sa–si ajute sora si pe micul sau nepotel, sa–si faca temele si sa citeasca Ziarul de Garda.

Iata de ce, cand Mosul anunta capatul puterilor sale prin rotunjirea unei hore, cineva de la Ziarul de Garda anunta in glas tare "Hora Unirii" si situatia s–a complicat tare, dar numai pentru cateva secunde, in care copiii de la liceul "Stefan cel Mare" din Grigoriopol, refugiat la Dorotcaia, au dat tonul si au cantat in intregime acest imn al romanilor de pretutindeni. Atunci am inteles ca Unirea nu poate fi redata in cuvinte, cum nu se redau in cuvinte revolutia de la Timisoara sau caderea Zidului Berlinului. Atunci am inteles ca Unirea, pur si simplu, se intampla, si nici un guvern oficial sau autoproclamat nu poate sa opreasca sau sa grabeasca acest eveniment. Ne–am simtit ca niste pardalnici care am facut Unirea fara stirea lui Smirnov si a lui Voronin, dar ne–am simtit atat de invingatori si liberi, incat am tinut sa pastram si azi acele amintiri in care tineam de mana copiii din Transnistria.

Daca Mos Craciun face minuni, sa ne redea scoala

Svetlana Jitariuc, director adjunct, Liceul "Stefan cel Mare si Sfant" din Grigoriopol refugiat la Dorotcaia
Fiind in refugiu de trei ani, le multumim foarte mult celor care ne–au gazduit, dar statutul de chirias nu poate dura la nesfarsit, cu atat mai mult pentru niste copii care au nevoie de un loc permanent de studii. Copiii de la Grigoriopol vin incoace zi de zi, iar orele lor sunt dupa amiaza, dupa ce copiii de la Dorotcaia termina lectiile. Am incropit in acesti ani o mica biblioteca pentru instruirea copiilor, dar mai avem nevoie de foarte multe. Stiu ca Mos Craciun face minuni, stiu ca trebuie sa credem in bine si adevar, dar nu mai stiu cine ne–ar putea rezolva problema, cine ar reda copiilor scoala cu tot cu dreptul de a studia in limba materna. Pentru acesti copii nu exista alte sanse decat sa invete in grafia latina, caci limba moldoveneasca cu grafie chirilica nu–ti asigura nici un viitor.

Cunosc bine situatia copiilor din Transnistria, fiindca sunt alaturi de ei de ani in sir, dar si pentru ca sunt si eu mama a doi copii. Baiatul meu mai mare, care este astazi student la Cluj, a studiat in grafie latina doar in clasa intai, dupa care autoritatile transnistrene au interzis utilizarea limbii romane si am fost nevoiti sa continuam studiile cu grafie chirilica. Timp de opt ani, baiatul, alaturi de alti copii, a scris si a citit romaneste pe furis, pregatindu–se de liceu. E vorba de mii de copii care pentru a dreptul lor la studii trebuie zilnic sa treaca hotare, sa se furiseze, sa traga frica, frig si, in final, sa iubeasca tara care nu le poate oferi o alta copilarie. Multi copii fug din scolile cu predare in grafie chirilica si vin la noi, fara acte, fara tabel, – vin doar pentru ca vor sa faca studii de calitate. Raman, insa, alti copii care nu pot fugi de minciuna, deoarece se tem si ei, si parintii lor.

Un om normal ar avea pentru ceilalti, inainte de Craciun, doar urari de sanatate, fericire. Un om bun ar gandi doar de bine in preajma minunatelor sarbatori. Noi, profesorii si elevii din Transnistria, trebuie sa ne gandim doar la lupte, la efortul de a ne tine dreapta coloana verticala, la dreptul pentru care am obosit sa pledam. Rugam conducerea Moldovei, a Europei si a intregii lumi sa ne ajute sa ne recapatam scoala, linistea si pacea.

Ziarul de Garda aduce multumiri lui Victor Miculet de la BMW Moldova, Alexandrei Cann de la SA "Artima", Larisei si lui Aurelian Silvestru de la Liceul "Prometeu", Liliei Snegureac de la Biroul de informare si documentare al Consiliului Europei, lui Nicolae Gutan de la Editura "Gunivas", conducerii intreprinderii "Vitanta", reprezentantei "Austrian" in Moldova, Editurii "Prut International" si Asociatiei "Pro Noi", firmei "Trimedial Music", teatrelor "Guguta" si "Licurici", dar si cetatenilor si oamenilor politici Stefan Trofim, Mihai Severovan, Valeriu Cosarciuc, Andrei Covrig, Dumitru Diacov.


Ziarul de Garda
Redactia nu poarta raspundere pentru continutul si corectitudinea anunturilor publicitare
Tel: 23-79-84, 079523593
ziaruldegarda@yahoo.com