Nr. 21 (16 decembrie 2004)

Moldova nu face nimic pentru saracii sai

Allan Freedman

Interviu cu Allan Freedman, directorul Organizatiei Internationale pentru Migratie (OIM), Oficiul din Moldova

— OIM este prezent deja de ani in Moldova si activeaza preponderent pentru combaterea traficului de femei. Cat de mult ati avansat intru solutionarea acestei probleme?

— Problema traficului de femei nu este decat rezultatul unor alte probleme, de aceea nu vom putea stopa niciodata traficul de femei, daca nu vor fi rezolvate problemele social–economice din R. Moldova. Or, femeile din Moldova, duse in sclavie in diferite tari ale lumii, nu sunt decat un produs al unei societati care nu le–a oferit nimic in schimb.

Am analizat in repetate randuri starea sociala a victimelor sclaviei sexuale pe care reusim sa le readucem din strainatate, si iata ce am constatat. Peste 90 la suta dintre acestea provin din familii cu mari probleme si au fost supuse unor abuzuri serioase. Asta inseamna ca aceste tinere au fost violate de catre tati sau frati, au fost batute de parinti sau soti, au suferit traume severe in casa in care au crescut. Pe acest teren apar traficantii care, se stie, sunt, in mare, rude, prieteni, cunoscuti. Acestia abordeaza foarte sensibil, la etapa initiala, victima si–i ofera tocmai ceea ce viseaza majoritatea acestor fete: sa evadeze din casa in care au fost abuzate, avand sprijinul si bunavointa unei cunostinte. Desigur, traficantii nu fac decat sa abuzeze de necazul si dorul de o viata mai buna a acestor fiinte, si aici iarasi remarc faptul ca victimele nu ar putea fi atrase in capcana atat de simplu, daca ar avea "consilieri" adevarati in familie.

— Ati spus ca marea majoritate a sclavelor sexuale au fost violate in copilarie in propriile lor familii. De ce credeti ca se intampla asta?

— Pot doar sa presupun ce se intampla in aceste familii care sunt dominate de lipsuri economice, in primul rand. Problema vine de la barbatii maturi din familie, care fiind frustrati de lipsa locurilor de munca, de lipsa unor oportunitati de a oferi o bunastare familiei pe care se simt obligati sa o intretina, simt aceasta lipsa de respect fata de cei slabi, devin tot mai tulburati de lantul de probleme, dedandu–se aversiunilor si furiei, ajungand sa isi adjudece rolul de cel mai puternic in familie prin abuz si violenta. Acest model de comportament a ajuns sa fie lectia de comportament pentru generatia de tineri, care invata ca barbatul e puternic si pedepseste, iar femeile trebuie sa se supuna oricarui mod de comportament. Ca rezultat, femeile nu au puteri sa riposteze in nici un mod acasa, ele se razbuna si pleaca, acceptand orice conditii, doar ca sa fuga de aceste suferinte.

Violenta domestica este o problema ignorata totalmente in Moldova. Cel putin, societatea inca nu a ajuns sa considere bataile din familie si incestul ca pe o problema. Dar aici e vorba de drepturile fundamentale ale copiilor si femeilor. Astfel, traficul nu e inceputul, ci continuarea problemei, iar femeia abuzata in familie devine foarte des sursa de profit pentru traficanti.

— Credeti ca exista solutii rapide pentru stoparea traficului?

— Solutia este unica: oferirea unor locuri de munca. Drama si comedia Moldovei rezida in faptul ca locuri de munca exista, adica de lucru este cat vrei, poti sa lucrezi de dimineata pana seara anul imprejur, dar nu exista acoperiri salariale pentru aceste munci. Ma refer la muncile agricole, in fond. Chisinaul, la prima vedere, este orasul in care oamenii o duc bine. Exista restaurante, magazine scumpe, supermarketuri moderne, sali de fitness pentru elita – si toate acestea sunt mereu aglomerate si solicitate. Este foarte bine ca exista acestea si eu, ca cetatean strain, ma simt bine sa merg la un magazin modern sa fac cumparaturi. Dar, daca privim in profunzime aceasta situatie, constatam ca toate aceste institutii din Chisinau lucreaza in fond pentru elita, iar oamenii simpli nici nu au ce calca acolo. Mai mult decat atat, chiar daca in toate aceste localuri lucreaza cetateni ai Moldovei, acestea nu sunt cel mai bine platite si nu reprezinta slujbele avantajoase care ar face oamenii sa se simta in siguranta. Si pe urma, aceasta inseamna ca exista doar o societate de consumatori. Unde sunt, insa, si care este situatia producatorilor? – iata intrebarea care necesita un raspuns. De aceasta trebuie sa se ocupe nu OIM, ci institutiile de guvernare.

— Cat de facila este legatura OIM cu Guvernul?

— Mentinem in permanenta o legatura de colaborare. Simtim sprijinul oamenilor din diferite departamente, care desfasoara activitati concrete in fiecare zi. Cu toate acestea, ramane fara raspuns o mare intrebare fata de conducerea Moldovei: a facut presedintele Voronin cel putin o declaratie oficiala in care sa abordeze direct problema traficului de fiinte umane si sa–si expuna clar pozitia si politicile? Urmeaza alte intrebari: cati bani a alocat Guvernul pentru implementarea unor programe cu termen lung de combatere a traficului? Ce eforturi reale intreprinde Moldova pentru a combate acest fenomen? Care este rolul ambasadelor RM peste hotare? Au facut acestea tot ce se putea in tarile de destinatie ca sa semnaleze, sa discute si sa atraga forte internationale impotriva traficului? Cate acorduri la nivel inalt au fost incheiate pe problema data? Asupra acestor chestiuni ar trebui sa lucreze atat autoritatile Moldovei, cat si comunitatea internationala, impreuna. Deci, as da o nota inalta conducerii Moldovei pentru faptul ca recunoaste problema traficului, dar e nevoie sa muncim mai mult impreuna pentru identificarea si aplicarea solutiilor.

— Este vreo legatura directa intre cresterea dimensiunilor traficului de femei si coruptie?

— Traficul de oameni nu ar exista in Moldova, si nici pe scara mondiala, daca nu ar exista coruptia. Am studiat destul de mult aceasta problema si am stabilit ca alaturi de conditiile sociale complicate, coruptia este un motor al traficului. Traficul este un business multinational, care presupune transportarea internationala a produsului, in acest caz, femei sau fete, dintr–o tara in alta. Aceasta activitate solicita implicarea individualilor la trecerea hotarelor si asta nu s–ar intampla fara complicitatea unor reprezentanti ai instantelor oficiale. Detinem rapoarte care contin probe asupra relatiei dintre traficanti si persoane oficiale corupte. Altfel, victimele traficului nu ar primi pasapoarte si acte de calatorie in termene reduse.

— Traficantii au demonstrat ca stiu sa–si organizeze activitatea, schimband in fiecare zi metodele de lucru, rutele, tarile de destinatie. Care sunt tarile "recipiente" ale sclavelor sexuale in ultimul timp?

— In acest an, Rusia si tarile Asiei, in special Turcia si Emiratele Arabe Unite, raman in top. Avem peste 250 de tinere intoarse din trafic in anul curent si majoritatea provin din aceste tari. Sesizam o scadere a numarului de victime in zona balcanica.

— Este o legatura intre retragerea trupelor NATO din Balcani si reducerea consumatorilor de sclave din bordeluri?

— Da, trebuie sa confirmam ca reducerea trupelor armate inseamna dimuniarea traficului de femei in aceasta zona. Acum statele balcanice au incetat razboaiele si incearca sa se apropie de standardele democratiei. Destinatia majora a traficului ramane, in prezent, Turcia. Vizele pentru aceasta tara se obtin foarte simplu, de la Chisinau exista rute directe de avion si autocar. Este calea ideala pentru traficantii care castiga bani din aceasta.

— OIM ajuta oameni afectati de diferite probleme de migratie, – adica nu doar victimele exploatarii sexuale, ci si ale exploatarii prin munca, prin traficare pentru cersit, prelevare de organe, pentru adoptii ilegale. Ce proiecte vizeaza alte componente ale migratiei?

— Detinem date despre exploatarea prin munca si incalcarea drepturilor barbatilor moldoveni in Rusia, sau despre exploatarea copiilor in activitati de cersit in diferite state europene. Intentionam sa efectuam un studiu special asupra problemelor exploatarii barbatilor si, in special, a exploatarii sexuale a baietilor in strainatate. Exista semnale despre acest fenomen, dar lipsesc date si fapte exacte, de aceea nu putem da aprecieri concrete despre proportiile acestuia. Dupa efectuarea acestei investigatii, vom decide asupra unor eventuale proiecte in acest domeniu.

— Sunteti in Moldova din iunie 2003. Ce s–a schimbat aici in acest rastimp?

— Am sesizat niste schimbari care, in aparenta, pot fi calificate drept pozitive. Dar, dupa o analiza mai profunda, constatam ca acestea sunt ingrijoratoare. In fond, atestam niste cresteri economice in Moldova, dar acesta vizeaza doar clasa superioara, sau patura mai avuta, iar economia lucreaza tot in favoarea acestei categorii nu prea numeroase. Pentru mine personal, e foarte bine ca la Chisinau exista aceasta infrastructura care ofera servicii si marfuri de calitate, dar asta nu face decat sa adanceasca decalajul intre bogati si saraci. Acest fenomen il urmaresc si in tara mea, in SUA, unde bogatii devin mai bogati, iar saracii — mai saraci. Observ o lipsa de ingrijorari oficiale in tara mea si in tara Dvs., asupra acestui fenomen. E nevoie, insa, de masuri, caci daca se intampla sa nu fi avut noroc suficient sa ajungi printre oamenii cu afaceri sau cu salarii bune, atunci esti sortit saraciei.

— Ca jurnalist sau cetatean strain, cum apreciati tanara generatie din Moldova?

— Pot spune cu certitudine ca pentru copiii saraci in Moldova nu se face nimic. In SUA copiii constituie o tema majora, orice institutie finantatoare va prefera programele care sprijina copiii, iar copiii defavorizati au multe oportunitati. Pe cand in Moldova se pare ca aceasta categorie de populatie este o problema politica, de parca nu ar fi o valoare a viitorului. Daca e sa privesti programele sociale in Moldova, devine clar ca pentru batrani se fac mai multe actiuni, decat pentru copii, chiar daca acestia de la urma sunt generatia care va construi si va mentine Moldova in viitorul apropiat. Traditional, statele europene fac exact invers, adica copiii sunt subiectul major al politicilor sociale. Aici se pare ca domina un stil sovietic de organizare politica.

— Ca jurnalist american, cum apreciati puterea si interesul SUA in aceasta zona pentru reglementarea conflictului transnistrean?

— SUA sunt foarte interesate de rezolvarea problemei transnistrene, mai ales acum cand Moldova a ajuns in interesul comunitatii internationale ca o apropiata vecina a Uniunii Europene. Schimbarea in aceasta situatie este asteptata nu doar de SUA, ci de intreaga comunitate europeana, astfel incat se va gasi o solutie pentru problema transnistreana. Comunitatea internationala nu ramane indiferenta fata de situatia Moldovei, UE isi va deschide un birou permanent la Chisinau, iar Departamentul de Stat al SUA va mari bugetul proiectelor de dezvoltare si democratizare desfasurate in Moldova. Politicile de buna vecinatate devin tot mai importante si Moldova va trebui sa faca fata contextului european.

— Are OIM un birou la Tiraspol?

— Nu avem un birou oficial in Transnistria, pentru ca este o zona cu o politica instabila si nu putem initia relatii de cooperare corecte cu oficialii de acolo. In schimb, cooperam fructuos cu o organizatie neguvernamentala care desfasoara o multime de actiuni de monitorizare a fenomenului traficului si contribuie mult la ajutorarea acestora. Este foarte importanta activitatea acestui ONG, deoarece traficul este deosebit de inalt in aceasta zona cu hotare atat de intransparente.

— Ati fost in Transnistria?

— Am vizitat de cateva ori zona transnistreana si intotdeauna am gasit acolo imagini deosebite. Trebuie sa remarc faptul ca am vizitat candva Moscova, in timpurile in care exista URSS. La trapul avionului am fost intampinati de oameni in uniforma militara, cu priviri deosebit de dure; a urmat controlul pasapoartelor, care s–a extins intr–o procedura plina de priviri suspicioase. A urmat trecerea intr–o incapere speciala de verificare a bagajelor, unde a fost totul scuturat de–a maruntelul, ceea ce pentru un cetatean american venea in contradictie cu normele generale de politete si bunavointa. Dar erau anii razboiului rece, cand sovieticii si americanii se considerau adversari adevarati.

Astfel, ori de cate ori ajung in Transnistria, ma pomenesc de parca as reveni in timp, ajungand tocmai cu zeci de ani in urma in acele timpuri sovietice.

Incercam, totusi, sa privim lucrurile cu o nota de umor. In vara trecuta pornisem spre Crimeea cu sotia si volens–nolens a trebuit sa traversam teritoriul Transnistriei. Eram intr–un autocar de ruta care a fost oprit de fortele de control transnistrene. Sotia mea detine o functie diplomatica la Ambasada SUA si "controlorul", dand cu ochii de un pasaport diplomatic, si–a dat frau liber intrebarilor: ce cauta americanii cu pasapoarte diplomatice in autocarul de ruta si de ce? Ne–am pomenit ca pasagerii ne aparau, spunand ca suntem calatori cumsecade si ar fi bine sa ne permita trecerea acelei frontiere. Intregul autocar s–a implicat in discutii, iar noi am fost impresionati de aceasta participare, mai ales ca era vorba de un hotar formal.

— Moldova pare sa fie acum intre doua puteri – Rusia si Romania. Daca priviti dintr–o parte, care putere pare mai implicata in viata Moldovei?

— Cred ca nimeni nu cunoaste acum raspunsul exact. Daca m–ati fi intrebat acest lucru acum un an, spuneam cu siguranta ca influenta ruseasca e mai tare aici. Acum, insa, lucrurile s–au schimbat. Daca puterea economica mai ramane sa apartina factorilor rusesti, atunci din punct de vedere politic, Moldova se orienteaza tot mai mult spre Europa. Poate ca e si din cauza Ucrainei, care isi disputa acum viitorul si democratia atat de activ, poate si din cauza Romaniei care merge atat de sigur spre UE, dar optiunea politica a Moldovei a luat o alta directie.

Geografia si istoria fac acum o chemare foarte puternica pentru Moldova. Totodata, Moldova ar putea fi acum intr–un moment de mare oportunitate istorica, datorita schimbarilor de hotare care se intampla acum in Europa.

— In calitate de jurnalist, cum apreciati presa din R. Moldova?

— Ceea ce ma socheaza in presa moldoveneasca este doza mare de opinie vizavi de o doza redusa de fapte. In SUA asemenea ziare nu au credibilitate. In televiziunea din Moldova descopar un fel straniu de organizare a stirilor. Ca spectator, simt ca stirile au fost selectate, adica nu se acorda atentie faptului cum sa abordezi un subiect, ci faptului care subiect sa fie prezentat.

— Exista o regula a echilibrului dintre opinie si fapt pentru mass–media?

— In SUA, ziarele prefera acest gen de presa, numit analiza, care presupune prezentarea cu preponderenta a faptelor, dar inoculeaza si opinii ale expertilor asupra acestora, adica, in acest context, analiza unei persoane inseamna faptele altei persoane. Pe urma, si tonalitatea sau limbajul presei din SUA este diferit de cel al presei din Moldova. Presa americana nu foloseste epitete si expresii zeflemitoare atunci cand vrea sa arate partile slabe ale unui demnitar de stat, ci foloseste expresii sobre, dar care redau adecvat actiunile sau inactiunile acestuia.

— In contextul sarbatorilor de iarna care se apropie, daca ati fi un Mos Craciun adevarat, ce daruri ati aduce Moldovei?

— As oferi Moldovei multe–multe–multe locuri de munca, bine–bine platite, apoi as asigura copiilor acces la invatamant de calitate si, in final, as oferi cetatenilor Moldovei acces la un sistem bun de sanatate, in care medicii ar fi bine platiti si interesati sa trateze pe fiecare pacient ca pe un apropiat al lor. Spun aceasta dupa ce sotia mea a avut un accident si a trebuit sa cunoastem din interior posibilitatile spitalelor, dar si ale medicilor de aici.

— Atunci cand va trebui sa va intoarceti in SUA, care vor fi cele trei lucruri pe care le veti lua cu sine in mod obligatoriu din Moldova?

— In primul rand, adresele si e–mailurile tuturor prietenilor — multi si foarte buni – pe care i–am descoperit aici. In randul doi, voi lua cu mine si nu voi putea uita niciodata privirea oamenilor prin geamul troleibuzelor. Este ceva foarte profund in ochii lor, a celor urcati in troleibuzul moldovenesc, e privirea oamenilor care pleaca undeva, care cauta si spera. Si in randul al treilea, as lua felul moldovenilor de a se distra, caci nu am vazut nicaieri chefuri cu mai multa veselie si oameni mai fericiti decat moldovenii la distractie.


Ziarul de Garda
Site-ul zdg.md nu contine toate articolele si imaginile tiparite in acest numar.
Redactia nu poarta raspundere pentru continutul si corectitudinea anunturilor publicitare
Tel: 23-79-84, 079523593
ziaruldegarda@yahoo.com