Nr. 162 (10 ianuarie 2007)


2008
previziunile cititorilor

 

Vorba multa a politicianului, saracia omului de rand

Svetlana PANTA:

Ce ii asteapta pe cetatenii R. Moldova in anul 2008? Unde sa mai plece oamenii pentru a face un ban, pe care nu–l pot castiga la ei acasa? Cand comunistii vor pleca de la putere si va fi exterminata coruptia?

Nimic, nicaieri, niciodata…

Am incercat sa aflu opiniile unor politicieni la aceste subiecte, insa acestia, dupa un an indelungat de munca grea, si–au permis si nitica odihna.

In lipsa politicienilor, am apelat la oamenii simpli pe care ii gasesti oricand pe strazi, cautand sa vanda sau sa cumpere ceva. Politicienii au muncit, e adevarat, dar mai mult cu vorba, stiut insa ca, vorba multa, a politicianului, e saracia omului de rand. Pensionarul Sergiu Ponomari, ramas singur este nevoit sa vanda sacose de plastic la Piata centrala. Desi nu o duce deloc usor, el isi face griji despre felul in care supravietuiesc alti pensionari. Vanzatoarele Angela si Larisa sunt ingrijorate de cresterea sistematica a preturilor la haine si la produsele alimentare si de ponderea importului din tarile vecine, care reduc la zero eventualele profituri ale producatorului autohton. Ion Secara nu mai stie cum sa le explice copiilor ca mama lor, la fel ca si multe alte femei din R. Moldova, nu se va mai intoarce din Italia. Studenta Svetlana se ingrijoreaza ca nu va gasi suficienti bani pentru a satisface poftele profesorilor la examene si colocvii, deoarece toti sunt corupti. Se pare ca politicienii sunt singurii care nu au asemenea griji. Ei sarbatoresc si pe stilul lui Chirtoaca, si pe stilul lui Voronin, si anul imprejur. Nu spun eu asta, ci gurile oamenilor care demult au uitat ce inseamna odihna.

Saraci, mancand gingirica cu paine neagra, inmuiata in zer, pentru ca laptele e prea scump, imbracati in cele mai ieftine haine, «made in China» si condusi de comunisti — astfel se revad cetatenii R. Moldova in anul 2008.

 

Migratia a facut femeile mai puternice decat barabtii

Ion Secara:

De trei ani sotia mea este plecata in Italia. Daca pana nu demult mai speram ca se va intoarce, acum, in ajun de Craciun, mi–a telefonat si mi–a spus ca nu mai vine, deoarece si–a gasit un italian. Din pacate, nu sunt eu primul si, cred, nu sunt nici ultimul care are de suferit din cauza migratiei femeilor. Numerosi cunoscuti de ai mei au ramas, la fel ca si mine, fara sotii, iar copiii acestora — fara mame. Daca lucrurile vor continua in acelasi ritm, pana la finele anului 2008 riscam sa ajungem un stat fara femei. Pe de alta parte, femeile care au revenit in Moldova nu mai sunt acele mame grijulii, sotii iubitoare si gospodine in casa care erau candva, pana la plecarea lor peste hotare. Ele s–au masculinizat complet. Odata venite acasa, incep a face reparatie, a cumpara automobile sau a construi case. Femeia isi asuma toate atributiile si toate functiile care ar trebui sa–i revina barbatului si are tot dreptul, deoarece ea este cea care aduce banii in casa. Iar barbatii, la randul lor, dupa un termen indelungat de dadacire a copiilor, s–au feminizat. Ce sa mai vorbim, daca reprezentantii asa–numitului sex «puternic» au inceput sa discute despre prepararea diferitelor bucate, despre calitatea detergentului pentru spalat rufe, despre numarul puilor pe care i–a scos closca… Au ajuns barbatii sa fie de rasul gainilor. Nu m–as mira daca, la urmatoarele alegeri, o femeie va fi aleasa in functia de presedinte al R. Moldova.

Petru Caldare:

Cum sa nu pleci daca in aceasta tara nu poti sa te realizezi in plan profesional? Ce folos ca am studii superioare daca nu–mi pot gasi un serviciu conform specialitatii? De ce un simplu taxist are un salariu de opt ori mai mare decat un inginer? Cand autoritatile politice se vor intoarce cu fata la cei pe care ii guverneaza si isi vor orienta activitatea astfel incat cetatenii sa nu–si mai puna asemenea intrebari, doar in acest caz eu, ca si alti numerosi locuitori ai R. Moldova, nu voi mai fi nevoit sa ma gandesc cum sa plec mai degraba la Moscova, unde lucram la negru pe santierele de constructie. In prezent, politicienii stau cu fundul spre noi si singura noastra iesire din situatie e sa ne dezicem de principii, de demnitate, de patriotism si sa plecam din Moldova, devenind argatii rusilor. Banii pe care ii castigam in calitate de argati intr–o tara straina pot fi investiti in deschiderea unei mici afaceri la noi acasa. Din argat in bogatas — suna de parca ar fi titlul unei carti, in care ar putea fi inclusa povestea vietii multor barbati, dar si femei din R. Moldova. Atata timp cat la conducere vor fi comunistii, care nu fac nimic bun pentru tara, eu voi fi pro–migratie. Astazi, luand in considerare situatia din R. Moldova, daca ne–am opune plecarilor peste hotare, pentru a ne asigura minimul necesar, am spune buna ziua foamei si saraciei.

 

Jumatate de paine, 300 de gr. de gingirica si jumatate de litru de zer

Angela Moraru, vanzatoare de paine:

Of! Nu stiu ce ne mai asteapta in 2008. Preturile se maresc pe zi ce trece. Salariile nu ne ajung decat pentru achitarea serviciilor de intretinere. Dupa seceta din vara aceasta s–a scumpit totul fara masura. Ce folos ca vin ajutoare de prin alte tari, daca toti banii se duc in buzunarele, stiti si singuri ale cui. Nu mai are grija nimeni de sarmana Moldova. Cui ii pasa de viata oamenilor? Nimanui. Deseori imi este rusine mie, in calitate de vanzatoare, sa le spun oamenilor care este pretul unei paini, de parca eu stabilesc preturile. Au ajuns bietii pensionari ca nu–si pot permite sa cumpere o paine intreaga. Desi nu se permite, le vand si eu cate jumatate, cealalta bucata fiind cumparata repede de urmatorul pensionar. Colegii de breasla imi spun ca oamenii in etate cumpara cel mai des zer de lapte si vreo doua–trei sute de grame de gingirica, deoarece sunt mai ieftine. Adesea batranii cauta locurile unde se vand la preturi foarte mici produse alimentare cu termenul expirat. Asa le «multumeste» tara oamenilor care si–au sacrificat viata si sanatatea pentru viitorul nostru: jumatate de paine, 300 de gr. de gingirica si jumatate de litru de zer.

Larisa Burlacu, vanzatoare de haine:

Daca e sa apreciem pretul hainilor in dolari, as spune ca s–a redus, in comparatie cu anii precedenti. In lei –bineinteles, s–a marit, deoarece leul nostru de candva nu mai este atat de puternic. Imi aduc aminte de timpurile cand un dolar costa patru lei si vreo jumatate. Atunci parca si viata era mai ieftina, si salariile mai mari. Astazi, din pacate, ca sa–ti cumperi o pereche de cizme, trebuie sa economisesti jumatate de an. Calitatea hainelor si a incaltamintei de asemenea lasa de dorit. Oamenii se arunca sa procure tot ce este mai ieftin si apoi vin la vanzatori si le «dau in cap» cu haina care s–a rupt in scurt timp, sau cu papucul care nu a tinut mai mult de o saptamana. Noi, ce le putem face? Aducem si noi ceea ce se intreaba mai mult. Cum se mai spune: «ieftin si mult in kila». Daca e sa vorbim despre preturile la haine, cred ca, in 2008, ele se vor micsora. E prea mare concurenta. Multi vanzatori aduc hainele din Ucraina, iar aceasta le aduce din China, sau, mai bine zis, chinezii isi aduc marfa in Ucraina. Kilometrul sapte e incarcat de persoane de origine chineza. In pietele de la noi poti gasi putine haine pe care nu ar fi scris «Made in China». Producatorii autohtoni sunt nevoiti si ei sa mai reduca din preturi pentru a face fata invaziei hainelor si incaltamintei din China care, cu siguranta, sunt de o calitate mai rea. Eu as dori sa dau un sfat la toti cumparatorii: «Doar omul bogat poate sa–si permita sa cumpere lucruri ieftine. Omul sarac trebuie sa procure obiecte de calitate mai buna, care ii va sluji timp mai indelungat».

 

Coruptia e deja in sangele cetatenilor

Sergiu Ponomari:

In tineretea mea, nici nu stiam ce este coruptie, care este semnificatia acestui cuvant. Astazi, oriunde te–ai intoarce, toti se plang ca oamenii sunt corupti. Eu nu inteleg de ce, pentru a da un examen, trebuie sa platesti, pentru a obtine un serviciu mai bun — trebuie sa platesti. Degraba vom plati si pentru ca rasuflam. Nu–mi prea vine a crede ca in 2008 vom pune capat coruptiei de la noi din R. Moldova. Am avut nevoie de mai multi ani ca oamenii sa se obisnuiasca sa dea si sa ia mita. Acest fapt a devenit deja o deprindere, o boala. Pentru a trata societatea de aceasta boala avem nevoie de mai multi ani, si nu de un timp scurt, precum promit politicienii. Imaginea de azi a R. Moldova este a unui batran invalid, precum sunt si eu, care paseste marunt si incearca zi de zi sa lupte pentru a supravietui. Eu nu ma las batut de soarta. Desi nu am ajutor de nicaieri, in fiecare dimineata ma trezesc, imi iau carjele si plec la serviciul meu improvizat, vand sacose si torbe la piata centrala. Pe de o parte, existenta coruptiei nu ma afecteaza, iar pe de alta parte, cine stie, daca statul nostru nu ar fi atat de corupt, pensia batranilor, probabil, ar fi mai mare. Eu nu cred ca voi ajunge pana atunci, dar, cum se spune, speranta moare odata cu omul. Un lucru il pot spune hotarat: coruptia a intrat in sangele cetatenilor R. Moldova si nu poate fi tratata decat prin «autolecuire».

Svetlana Cobzari:

Coruptia poate fi combatuta si intr–o singura zi. E suficient ca fiecare om sa spuna ca de azi nu mai ia mita si nu mai da niciun banut persoanelor corupte. Coruptia va fi suflata ca de vant. Eu sunt studenta. Nu stiu care este situatia la alte facultati, dar la noi, la economie, pentru a sustine un examen trebuie sa platesti sume enorme. Tare nesatiosi sunt profesorii nostri si, pe an ce trece, devin tot mai lacomi. Daca la anul I plateam 50 de lei pentru un examen, acum sunt anul patru si achit 50 de euro pentru un cinci pacatos, indiferent daca m–am pregatit sau nu de examen. N–ai ce face, tot noi i–am invatat! Daca de la bun inceput am fi renuntat la mituirea profesorilor, cred ca azi era apreciat bagajul de cunostinte pe care–l avem, si nu volumul portmoneelor parintilor nostri. Toate actiunile intreprinse pentru combaterea si prevenirea coruptiei sunt zadarnice. Oameni mai corupti decat cei care lupta impotriva coruptiei nu exista. A da mita sau nu e alegerea fiecaruia. Nimeni nu te obliga sa faci sau sa nu faci acest pas. Coruptia nu poate fi combatuta pana in prezent deoarece este o actiune benevola, in urma careia ambele parti, cea care da mita si cea care ia, obtin ceea ce au nevoie. Daca statul nostru ar fi capabil sa remunereze munca salariatilor dupa merit, atunci fenomenul coruptiei ar disparea automat. Primul pas pe care trebuie sa–l faca fiecare cetatean al R. Moldova nu este cel de a lupta impotriva coruptiei, ci de a spune cu voce tare: «Eu nu sunt corupt!»

 

Batranii raman infectati de comunism

Mos Craciun, Ilie:

Dupa destui ani de guvernare, vreo 7, daca nu gresesc cumva, comunistii s–au mai saturat de furat si promit ca vor face cate ceva si pentru popor. Poate ca in 2008 promisiunile lor se vor realiza, insa nu–mi prea vine a crede. Daca e sa ne imaginam ca alegerile vor fi, spre exemplu, maine, oamenii tot pe comunisti i–ar vota. De fapt, oamenii nostri nu ar mai rezista sa imbogateasca inca un partid, venit la guvernare. Iarasi, totul de la inceput: casteluri enorme, vile pe insulele nu mai stiu care, conturi prin banci straine, afaceri garantate pentru copiii lor — totul — pe spatele cetatenilor. Cred ca ar trebui sa ramana tot comunistii. Rai, buni, cum sunt, dar parca au devenit o particica din fiecare dintre noi. Tinerii de astazi vad ca incearca sa scoata din vietile lor aceasta particica comunista, de parca ar fi o inflamatie cancerogena. Viitorul e de partea lor. Pana atunci, insa, mai e nevoie de timp, pentru ca batranii mai raman total infectati de comunism.

Alba–ca–Zapada, Elena:

Eu nu ma prea implic in viata politica. Nu stiu prin ce se deosebeste un comunist de un democrat, dar inteleg ca comunismul e ceva rau, iar democratia este echivalenta cu libertatea. Nu cred ca o persoana sanatoasa mental poate sa renunte la statutul sau de om liber. Eu, personal, nu mai vreau sa fiu stransa in lanturile comunismului care, pe an ce trece, inabusa tot mai mult si mai mult poporul. Oamenii au devenit ca niste vite din care puterea mulge bani si averi. Cred ca e timpul sa renuntam la indobitocirea in masa si sa incercam sa scimbam lucrurile intru binele nostru. Doar noi, cetatenii de aici ne alegem conducatorii si nu invers. Conducatorii nu–si aleg poporul pe care vor sa–l guverneze. Cu toate acestea, nu–mi prea vine a crede ca PCRM va fi dat jos de la putere. Tinerii deja au inteles ca guvernarea trebuie schimbata si ca ar trebui sa vina un alt partid, oricine numai nu comunistii; parintii nostri inca mai stau la dubii atunci cand vine vorba sa aleaga pe cineva anume; pe cand buneii stiu precis ca in timpul sovietic au fost comunistii la putere, a fost bine si batranii inca mai sunt in astepatrea binelui de candva, alegandu–i tot pe comunisti. Sper ca, in cativa ani, copiii nostri vor face o revolutie in viata politica a tarii. Misiunea noastra e sa–i educam in spirit democratic. Nu in zadar se spune ca parintii, copiii parintilor, si copiii copiilor parintilor nu pot fi modificati. E nevoie sa treaca trei generatii pentru a «spala» ramasitile unui stil de educatie, in cazul R. Moldova — stilul comunist. Deci, copiii nostri sunt cei care vor pune capat comunismului in R. Moldova.

 

Voronin fara cetateni

Anastasia Nani:

Cetateni ai oricarei alte tari, cu exceptia R. Moldova, asa se vad o buna parte dintre cei care detin pasaportul albastru. Suntem intr–o situatie specifica, cand aproape fiecare cetatean al R. Moldova, pentru a putea circula liber in spatiul european si a nu se simti izolat, doreste sa detina cetatenia altui stat. Rude, vecini sau, pur si simplu, persoane necunoscute sunt gata sa achite sume bune de bani pentru cetatenia altei tari. In timp ce Vladimir Voronin respinge categoric afirmatiile potrivit carora ar fi detinut sau mai detine cetatenia Federatiei Ruse si se simte mandru de acest fapt, moldovenii cauta diverse cai si metode pentru a obtine cetatenia Romaniei, a Federatiei Ruse, a Bulgariei, SUA, Greciei sau cel putin a Ucrainei, care, se zice, s–ar putea sa adere inaintea R. Moldova la UE.

In Transnistria, de exemplu, s–a extins un val de acordare a cetateniei rusesti, care nu costa mai putin de o mie de dolari. Acum cativa ani, am intalnit pe cineva care si–a schimbat numele de familie, adaugand un «s» la sfarsit, cum ar fi, bunaoara, din «Ciobanu"–"Ciobanus», pretinzand cetatenia Greciei. De cand Bulgaria a aderat la UE, multi «si–au descoperit» radacini bulgare. Daca amintim si de numeroasele cereri ale cetatenilor moldoveni de a obtine cetatenia americana sau canadiana, numarul celor care nu se mai vor cetateni ai R. Moldova devine considerabil. Nu mai vorbim despre cetatenia Romaniei, pe care si–o doreste, probabil, fiecare basarabean si pentru care oamenii sunt gata sa achite sume considerabile unor spertari, chiar daca risca sa obtina niste pasapoarte false.

Daca situatia din R. Moldova nu se va schimba, iar Voronin va ramane pe pozitia «Eu nu sunt presedintele romanilor!», s–ar putea ca, in curand, liderul PCRM sa nu mai aiba cetateni carora sa le fie presedinte…


Ziarul de Garda
ATENTIE! Versiunea electronica a Ziarului de Garda nu contine toate materialele aparute in editia tiparita.
Adresa redactiei: str. Puskin, nr. 22, bir. 449, 451, Chisinau
Tel: (+373 22) 23–44–38
ziaruldegarda@yahoo.com