Pensii mizere, lipsa spatiului locativ, nesiguranta in ziua de maine, sunt doar cateva din zecile de probleme pe care le infrunta zi de zi veteranii razboiului de la Nistru care, in 1992, au luptat pentru integritatea R. Moldova.
Si dupa 14 ani de la "incheierea" acelui razboi, combatantii traiesc cu sentimentul sacrificiile lor au fost zadarnice.
Pentru ca le–a ajuns cutitul la os, zeci de combatanti au pichetat joi, 2 noiembrie, sediul Presedintiei si Parlamentului R. Moldova. Si de aceasta data nici un demnitar nu a iesit in fata lor pentru a le cunoaste pasul.
"Veteranii de razboi sunt aruncati la limita existentei. Nimanui nu–i pasa ca am luptat pentru statalitatea, independenta si integritatea R. Moldova", sustine generalul in rezerva Anatol Gamurari. Potrivit lui, in repetate randuri combatantii au adresat scrisori presedintelui R. Moldova, insa nici pana acum nu au primit vreun raspuns. "In loc sa fim rasplatiti pentru faptul ca am aparat Moldova, aflam cu stupoare ca fostii nostri colegi sunt intimidati de reprezentanti ai Ministerului Afacerilor de Interne." Potrivit lui Gamurari, cazul maiorului de politie Constantin Domnisor, nu ar fi singurul. Veteranul s–a aratat indignat de faptul ca colaboratorii MAI si–au permis sa perchezitioneze casa parintilor maiorului Domnisor. "Suntem siguri ca nicio persoana in Moldova nu poate fi sigura ca va fi aparata de lege".
Unii dintre combatantii prezenti la protest au dosare care au ajuns sa fie examinare la CEDO. Unul dintre ei ne–a declarat inspaimantat: "daca deschid azi gura, maine voi fi inchis."
Combatantii sustin ca, desi acum o saptamana au trimis o petitie presedintelui Voronin, la proteste nu a iesit nimeni sa le vorbeasca.
"Am fost trimisi la sectia de petitii. Desi scrisoarea am inaintat–o presedintelui, la Presedintie am fost intampinati de seful Biroului de Petitii care nu stia nimic despre petitia noastra, dar ne–a poftit sa revenim peste o luna", a mai precizat Gamurari. Dupa cateva ore petrecute in fata Presedintiei, combatantii au fost totusi informati ca Vladimir Voronin viziteaza fabricile de zahar din nordul tarii.
"Ni s–a spus ca presedintele a aflat ca suntem aici acum doua minute. Ne–a sfatuit sa ne adresam la Greceanii, dar noi nu avem nimic cu Greceanii. Solutionarea problemelor noastre depind de seful statului, pentru ca, in 1992, am aparat statul si nicidecum pe altcineva."
Deoarece la Presedintie nu au fost vazuti si auziti, combatantii au decis sa protesteze in fata Parlamentului, dar si aici au fost tratati cu nepasare.
Lupta cu morile de vant
Printre protestatari a fost si Vera Kogalniceanu pe care razboiul de pe Nistru a lasat–o fara sot. "A fost impuscat in Transnistria. Am ramas cu doi copii. Mi–a fost tare greu sa–i cresc, mai ales ca nu m–am bucurat de vreo inlesnire din partea statului." De cand a ramas fara sot, Vera primeste doar 200 de lei pensie de urmas, pentru fiecare copil. "Muncesc de dimineata pana in noapte. Am incercat sa–mi fac dreptate, am umblat prin instante, dar fara rost. In final, descurajata, am dat mainile in jos si am decis sa–mi caut de viata, pentru ca nu are rost sa te lupti cu morile de vant." Vera nu a venit in fata Presedintiei pentru a protesta. In maini avea o fotografie a sotului. Spera ca printre combatanti va gasi pe cineva care a luptat alaturi de el la Cosnita, cineva care i–ar putea spune ceva despre ultimele clipe din viata lui.
"Arme chimice folosite in razboiul din Transnistria?"
Potrivit ui Mihai Tomacinschi, presedintele Consiliului organizatiei municipale Chisinau a Uniunii Nationale a Veteranilor Razboiului pentru Independenta, in jur de 100 de participanti la luptele de la Cocieri au decedat in ultimii ani de cancer. "Posibil ca in 92 sa se fi folosit arme chimice, insa din nou nimeni nu reactioneaza la apelurile noastre, nici Ministerul Sanatatii, nici cel al Apararii."
Victor Patrascu, presedintele Uniunii Veteranilor din sectorul Buiucani, cavaler al ordinului Stefan cel Mare, a fost primul care a intrat in cladirea de pe strada Corobcean, casa–hotel destinata alesilor poporului. "Nici pana azi nu a fost legitimata aflarea noastra acolo. Nu avem gaz, nu avem conditii."
In urma proceselor de judecata, combatantii sunt obligati sa elibereze blocul locativ, fara sa li se ofere in schimb un alt spatiu locativ, desi majoritatea dintre ei sunt politisti, iar potrivit lui Patrascu, Legea despre Politie prevede ca acestia ar trebui sa primeasca locuinte pe parcursul primului an de munca. "Nu noi am incalcat legea, ci ei. Am fost intrebati de ce am ales anume aceasta casa. Raspunsul e simplu: pentru ca a fost construita din bani publici, adica din banii nostri."
Joi, dupa cateva ore de inghetat in frig, combatantii au plecat pe la casele lor. Valeriu Coada, unul dintre protestatari, ne–a declarat ca in Parlament nu au fost primiti. "Ne–au promis ca ne suna, dar nu s–au tinut de cuvant".
Diana RAILEANU