Colectarea marturiilor despre crimele regimului smirnovist continua. La redactie sosesc scrisori si documente ce argumenteaza actiunile inumane comise in 1992 de catre separatisti. Sirul este completat cu noi marturii si in numarul de astazi.

Claudia U., locuitoare a satului Corjova:
La 20 mai, strazile satului Corjova erau pline de gardisti care intrau prin ograzile oamenilor, amenintand barbatii. Au intrat si in ograda tatalui meu, au spart usa de la intrare. L–au batut pe tata, David Ursu, apoi l–au dus in subsol si l–au impuscat. Dar asta nu le–a fost deajuns, au mai dat foc casei. Nu inteleg nici pana azi de ce le–a trebuit viata unui batran de 68 de ani?

In aprilie, o cunostinta de–a mea, Ion, se ducea in oras dupa lapte. L–au luat gardistii si disparut a fost. Sotia lui a cerut autoritatilor sa–i dea macar trupul pentru ca sa–l ingroape… L–a gasit la morga, intr–un sac de polietilena, cu tot cu pamant. Mainile si picioarele ii erau legate, abdomenul i–a fost spintecat, apoi cusut cu ata de calt.

Marturiile Angelei J., refugiata din satul Corjova:
In 1992, sotul a plecat ca voluntar in satul Cocieri. Eu am ramas acasa cu doi copii. Peste doua saptamani, gardistii au aflat ca barbatul meu este voluntar si au inceput sa ne caute. Ne–am ascuns in subsol la niste oameni straini. In noaptea urmatoare am trecut Nistrul cu inca o familie urmarita. Peste o luna, sotul ne–a adus o veste ingrozitoare. Ca sa se razbune pe noi, gardistii ne–au incendiat casa. Cineva a incercat sa salveze cateva lucruri din locuinta, dar a fost impuscat. Majoritatea oamenilor din sat au fost evacuati.

Marturiile Nataliei V., locuitoare a satului Varnita:
La 19 iunie 1992, in centrul Tighinei au inceput impuscaturile. A doua zi, asupra orasului au fost lansate rachete. A murit foarte multa lume. Femeile si copii stateau in subsoluri. Nu aveau nici mancare, nici apa. Afara nu indrazneau sa se arate. Cand o femeie cu prunc a indraznit sa iasa, gardistii au impuscat–o, lasand doar copilul in viata. Cazacii omorau oameni nevinovati. La 20 iunie, un helicopter a tras o ploaie de gloante de–asupra satului Varnita.

Marturiile Tatianei V., refugiata din Varnita:
Gardistii au deschis focul din arme grele. Oamenii au fost raniti, unii au disparut fara urma, iar casele lor au fost daramate. In urma atacurilor au fost afectate si edificiile de interes social.